jjgonzales

legendă

ăsta e un blog cu elefant. de fapt, e singurul blog cu un elefant.
dacă vrem să fim mai specifici, e blogu’ cu elefantu’ care zboară. ultimul elefant care zboară. de ce zboară în continuare ? pentru că are aripi !

legenda:

odată, toţi elefanţii aveau aripi şi zburau. când oboseau, se aşezau şi ei pe unde puteau. munţii le puteau susţine greutatea, dar copacii si casele, nu. de fiecare dată când un elefant obosit voia să se odihnească pe acoperişul unei case, îl distrugea.
oamenii nu au mai rezistat şi au vrut să ia măsuri. au fost la zei şi şi-au spus of-urile. zeii i-au compătimit şi au fost de acord să-i ajute pe oameni. cum elefanţilor le plac mâncarea şi băutura, oamenii au organizat o super, mega petrecere la care au fost invitaţi toţi elefanţii.
după ce au petrecut în 7 zile de 8 ori (vorba cântecului), elefanţii s-au întins pe jos. beţi, au adormit. oamenii, cu foarfece uriaşe, au venit şi le-au tăiat aripile tututor elefanţilor.

un singur elefant nu a fost în încăpere la ora fatidică.
fiind un local care respectă ultimele norme, fumatul era interzis în interior. unii elefanţi, nerespectuoşi, fumau înăuntru, dar elefantul nostru ieşea afară pentru o ţigară. plus că era şi vorba veche din bătrâni că atunci când fumezi, parcă zbori mai sus.

a revenit înăuntru şi a văzut ce s-a întâmplat. era evident că nimic nu va mai fi la fel. şi-a dat seama că este damnat să zboare singur din acea clipă. ca să-şi amintească de prietenii lui elefanţi care acum cutreieră per pedes pământul, şi-a legat de picior o bilă mare dintr-un aliaj rezistent la variaţii de presiune şi temperatură. de fiecare dată când va obosi, îşi va aduce aminte de povara pe care o poartă cu el.

au trecut mii şi mii de ani. ostenit de la atâta zburat, elefantul s-a oprit aici, pe blog. din când in când mai dă totuşi din aripi până la magazinul de la colţ pentru ţigări şi o bere.