am fost la avatar imediat după Crăciun. şi nu oriunde, ci la imax. uitându-mă la ecranul de 26 18 de metri înălţime şi 37 22 lăţime mă simţeam ca la baraju’ vidraru. cu ochelarii pe ochi am îndurat cele 2 ore juma’ de avatar.
am aşteptat să scriu post-ul ăsta până azi, că tot vine lumea la muncă şi nu are ce face.

deci, de ce avatar e un film prost ?
păi, totul e previzibil. ia dacing with wolves sau the last samurai şi ai acelaşi fir epic. diferenţa e doar două: în avatar nu ai actori, dar în schimb ai o planetă îndepărtată cu ştrumfi giganţi.

pentru ăştia care nu aţi văzut filmu’ dar tot vreţi s-o faceţi, vă sfătuiesc să închideţi ochii şi să daţi repede scroll, că altfel aţi văzut tot filmu’.


avatar în 4 cadre… sau 5

sper ca doar ultima parte să nu se adeverească, deşi, pentru efecte speciale, animaţia asta 3d sigur merită oscaru’.
cam ăsta e şi motivul pentru care toatăăăă lumea şi poporu’ apreciază avatar. iei nişte cgi nemaivăzut până atunci şi toţi rămân cu gura căscată. predominantă rămâne impresia lăsată de experienţa cinematografică, nu de calitatea filmului în sine. din păcate, pentru unii e greu de făcut distincţia asta.

minunată maşinăria de promovare de la hollywood, care ne-a băgat pe gât filmu’ ăsta. sper doar să nu devină cel mai bun film din box office-ul all time, pentru că o să devină un trend şi timp de 5 ani nu o să am la ce filme noi să mă uit.
singura întrebare care mai rămâne e când naibilor apare avatar 2 ?. în continuare, câteva detalii în premieră legat de partea a doua.

post-uri similare:

  1. şi avatar mergeeeee