jjgonzales

câţi oameni ştiţi care nu sunt în stare să cânte, dar insistă să creadă că sunt melodioşi ? dacă nu ştiţi niciunul, acum nu mai e cazul !
sunt seri şi locuri când mi se iveşte posibilitatea să iau un microfon în mână şi să mă fac de râs. dar nu ezit niciodată. cine ştie, poate iese o poză bună, pentru că oricum toţi vor o amintire. mai naşpa când apar şi filmuleţe.

© h/34

a fost şi revelionu’. acum e seara şi suntem mai puţin mahmuri. acum o zi ne făceam planuri în legătură cu anul nou ce va să vie. a venit şi, de luni, majoritatea oamenilor or să reînceapă rutina săptămânală cu mersu’ la muncă, o bere după, un film şi somn.
cum la sfârşitul anului de obicei se trage linie şi se analizează succesurile din ultimele 12 luni, ce moment mai bun de a schimba ceva există ?

sambata seara, concert Timpuri Noi la Clubul Taranului (ct). monumental.
si as putea sa ma opresc aici.

in aprilie, la silver church, a fost lansarea noului album ocs cu ocazia concertului Timpuri Noi. era prima oara cand ii vedeam live. si am fost dezamagit. piese reorchestrate, sound à la depeche mode. nu semana deloc a Timpuri Noi. dovada ca si cea mai buna piesa a serii a fost una de la Partizan.

a fost nevoie de inca un concert ca sa-mi dau seama ca am fost un mare prost. cu mai putine sunete digitale plus chitara lu’ Iliescu, TN a fost magica aseara.
desi reorchestrate, piesele vechi au sunat mai bine ca niciodata. probabil ca la asta a contribuit si lumea din sala care stia toate versurile. artanu a fost jovial, iliescu a stors chitara, andrei barbulescu a avut un solo magistral de tobe, iar victor rivaleţ ma enerveaza ca e de-o seama cu mine si el canta pe scena cu ceilalti trei.