jjgonzales

seamănă cu o diaree în duş… dar nu e

zilele însorite din cântecu’ lu’ La Familia cu Honey sunt mai aproape ca niciodată. orice drum, dar mai ales alea prin casele fără aer condiţionat, te face să transpiri sau să te încălzeşti peste limite. soluţia unui om normal este să mai facă din când în când un duş scoţian. că face bine.

aseară am fost la cumpărături. să-mi iau blugi. după ce am probat zeci de perechi (de ce le-o zice perechi, că nu sunt două bucăţi distincte ca la adidaşi ?), am ajuns acasă croit să fac un duş. dacă de obicei intru direct în cabina de duş şi mă răcoresc cu apa rece până ce se mai încălzeşte, acum m-am învârtit un pic prin casă. în timpul ăsta, apa de la duş curgea. când m-am întors în baie, cabina de duş era deja roşiatică.

la alde elements

sâmbătă a fost frumos. mai ales afară. nu era nici cald, dar nici frig. o zi potrivită să-l duc pe un amic gurmand la restaurantul tizului său, la La Cătălin, să vedem dacă poate să mănânce tot din farfurie. evident, a putut. la fel şi eu . ne-am odihnit burţile pline, ne-am uitat la un căţel pe arcuri şi am fost prin Herăstrău.

ne-am plimbat molcom pe malu’ lacului şi ne-am oprit la o terasă, pe ponton. elements pe numele ei. frumos acolo. mese albe, scaune tapiţate cu piele. la fiecare mişcare, pantalonii se frecau de pielea de pe scaune şi scoteau un sunet. toată terasa părea că se bese necontenit, contrar statusului social pe care-l afişau clienţii.

un pelican x3

rămân pentru moment la taxiuri. îmi amintesc şi acum, cu drag, de prima oară când m-am urcat într-un taxi de la Pelican. era o Dacie cu toba spartă, dar avea cel mai mic tarif din bucureşti. doar 1,19 RON pe kilometru. am aflat ulterior că toată lumea ştia că Pelican e cel mai ieftin taxi din bucureşti. dacă aveai de mers din băneasă până-n militari, evident era normal să suni la Pelican. cel mai naşpa era că răspundeau cam greu la telefon.

dacă e pe camion, aşa e

intro: post dedicat lui Răzvan, care a bolit ieri la muncă pentru ca altu’ să nu muncească în locu’ lui. sau pentru că nu era în stare să plece acasă pe picioarele lui.

la mine, la corporaţie, săptămâna trecută s-a proptit lângă intrare un mini-tir. prima oară am crezut că e un camion cu ajutoare pentru băieţii care muncesc în clădirea cu multe etaje. mai de-aproape s-a putut observa că nu eram prea departe de adevăr. era cabinetul mobil de la medicover; nu că aş fi ştiut cumva că există. era mare, cu 2 intrări şi 2 ieşiri.

izmană sau trening

când eram mic, refuzam să port izmene. mai ales când am fost nevoit să-mi fac vaccin în picior. toţi ne-am dat pantalonii jos. mie-mi place să cred că în ziua aia nu aveam izmene pe mine.
mai târziu, când aş fi vrut o pereche de izmene, nu mai aveam de unde. cred că prin asta a trecut şi omu’ ăsta.

turnicheţii de la unirii

dimineaţa, când vin la muncă, trebuie să schimb metrou’ la unirii. astăzi am dat nas în nas cu cel mai neinspirat punct de contact ales de nişte oameni. cel mai neinspirat pe ziua de azi.

probabil că în alte ţări, o reclamă de acest gen, la metrou, ar avea o semnificaţie puternică pentru un consumator. la noi, când te gândeşti care e de fapt securitatea de la metrou, ce avantaj şi-ar crea microsoft ?

gunoiu’ în rosario

vine anu’ şi lumea îşi urează de toate. între timp unii îşi mai duc gunoiul.
în unele blocuri ghena e la parterul fiecărei scări. în unele zile miroase infect. în alte blocuri, mai ales în provincie, blocul n-are ghenă. în schimb, e o ghenă a cartierului. prilej bun de a face conversaţie cu vecinii şi de a vedea-o pe violeta cum duce găleata la gunoi.

la mine acasa, prin clasa a 7a se gaseau in piata niste adidasi gheata, negri, si cu banda cu arici. erau meke. aratau si bine, erau si comozi. singurul neajuns era ca dupa ce jucai de 3 ori baschet, ca pentru asta se pretau mai bine, dar ii mai bagai si la o miuta sau, in cazul meu, si handbal, se duceau naibilor. da’ erau ieftini. dupa o luna aratau prost, dupa doua ii luai intr-o sacosa si ti-i puneai la fata locului. dupa trei luni, iti luai altii. concurenta era adibas.
marcile originale si le permiteau doar aia cu bani. bine ca era tac-tu era smecher !

pentru ca a inceput si la noi sa se moara din cauza griperi porcine, virusul AH1N1 devine din ce in ce mai sigur un brand autohton. ar fi pacat sa nu fie exploatata aceasta piata nou creata ! cine ar putea sa seteze acest trend de consum daca nu o universitate care are si marketing ?

am plecat la masa (cu masina) impreuna cu unii dintre colegii de munca la la cătălin, unde e mancare multa, buna si convenabila ca pret. dar nici nu stiam noi ce ne-asteapta pe drumul de intoarcere.
totul in 10 minute…
prima noastra intalnire a fost cu un sofer care a iesit la agatat nu gagici, ci alte masini. ca sa-i creasca sansele de reusita si-a lasat roata de rezerva sa atarne pe o bara in spatele masinii.
fiind incepator n-am filmat corespunzator si a fost nevoie de o post-editare pentru a roti imaginea cu 90 de grade. se pare ca am rotit si sunetu’, ca nu mai e.