jjgonzales

nu de multe ori se fac analogii între viaţă şi tot felu’ de lucruri: ca o poveste, ca o coridă, ca o carte, ca o scenă, ca un produs defect, etc. să nu uităm şi de ca o pradă sau de veşnica bătălie dintre viaţă şi film. bineînţeles că mai era loc de o comparaţie, de asta cu un joc. şi nu orice fel de joc, ci unul arcade.

personajul principal este Dan the Man care, asemeni lui Mario, tre’ să termine un nivel ca, în final, s-o salveze pe a sa prinţesă Peach. cum fiecare dintre noi are piersicuţa lui, e uşor să ne punem în pielea personajului.

eu am obiceiu’ să fiu nemulţumit de prea multe lucruri, mai ales de alegerile pe care le fac, dar şi de pasivitatea mea. din când în când, stau şi mă uit la oamenii din jur, încercând să înţeleg de ce unii sunt fericiţi. eu, în locul lor, nu aş fi. cum îşi construieşte un om setul de valori, cum ştie să definească ce contează cel mai mult pentru el ?

eu n-am habar.

stiu sigur ca sunt pe drumul cel bun atunci cand luni dimineata nu o sa ma mai gandesc cum as putea sa dorm mai mult. sa nu mai injur in gand ca suna alarma de la telefon si trebuie s-o iau de la capat pentru inca 5 zile. lunea asta e speciala pentru ca sunt nevoit sa bolesc izolat in camera la mine. excluzand cazul asta exceptional ma intreb cati oameni din lumea asta intreaga au satisfactia ca incepe inca o saptamana.
pentru toti cei care se afla in aceeasi situatie le sugerez sa urmareasca filmuletul urmator si sa dea refresh la pagina isitfridayyet.org.

colega mea draga de munca, iulia, are biroul aproape de geam. mai sunt momente in care ii place sa priveasca oamenii de la birourile din cladirea de vizavi (de fapt nu e vizavi; e aceeasi cladire, doar ca are mai multe laturi).
tot ea mi-a zis de un scurt-metraj, Love without talking, regizat de australianul Patrick Hugues. titlul original al filmului era Signs, dar pentru ca participa la un festival, dragostea fara vorbe da mai bine.
in cele 12 minute si 12 secunde e vorba de un tip dintr-o cladire de birouri si o tipa din cladirea de vizavi. tipu’ e foarte sictirit de ce se intampla la birou. nu-i place nimic.