jjgonzales

eu scriu ceva ce doar eu o să pot citi

nu are legătură cu reclama la altex. ci cu o realitate, nu ştiu cât de nouă, din medicina de la noi. mie nu-mi place la doctor. mai ales pentru că nu am niciodată impresia că ăia ar şti ce fac. la români, medicina e pe bandă rulantă. câţiva de nu, nu şi apoi mulţi de da, da, da. nici asta n-are legătură cu croissantu’. sunt răspunsurile pe care le dai la un control general de rutină în timp ce te palpează, te mângâie şi te atinge cu un stetoscop rece un doctor oarecare. se semnează, se ştampilează şi se strigă următoru’. bă, No Mo’, tu să nu fii la fel !

la un eveniment de acest gen am participat de curând. după răspunsurile mele s-a constatat că sunt sănătos tun şi deci merit o reducere pentru eventualele boli că poate oricum nu o să le folosesc. mi s-a înmânat un fel de voucher, pe care îl puteţi vedea citind postu’.

România à la USA

ideile bune nu trebuie să fie originale. mai ales în publicitate. aici trebuie să furi de unde poţi; de la colegi, de la şefi, de la competiţie, de la alţii mai buni. evident, nu tre’ să furi cum fac ăştia prinşi pe Joe la Pompe, dar dacă unii au o soluţie mişto poate reuşeşti să o adaptezi şi la problema ta.

de ceva vreme, mişto înseamnă neconvenţional. neconvenţional nu se referă doar la execuţie; după cum zicea Şerban Alexandrescu la unele dintre atelierele ADfel, ce vezi la budă într-o ramă când te pişi nu e neconvenţional. în schimb, conceptul unei reclame trebuie să fie neconvenţional.

un pas normal într-o relaţie modernă

la mine la muncă e un Facebook al nostru. nu la fel de spectacular ca ăla real, da’ utilitatea e aceeaşi. e un site unde vezi întreaga ierarhie, adică orice om de pe globu’ ăsta. şi mai e şi un chat intern. dacă unii (ăia îndoctrinaţi) intră pe portalul respectiv să vadă pe ce fus orar e unu’ sau să-i afle numărul de telefon, mai sunt unii (de fapt unele) care îl folosesc în loc de matrimoniale. e o şansă reală de a te muta în altă ţară.

dar nu toate tipele vor bărbaţi de peste hotare. unele se mulţumesc şi cu masculi locali. un add pe Facebook, o conversaţie, un like şi se înfiripă ceva. dacă nu ai văzut episodu’ din South Park despre Facebook, ia d’acilişea. dacă l-ai văzut, e evident că Facebooku’ capătă un rol din ce în ce mai important în cadrul relaţiilor interumane. mai ales în rândul celor care implică persoane de sex opus.

cu o gumă de şters şi o bidinea – (imaginea originală © istockphoto.com)

brand-ul turistic al României a iscat discuţii imediat ce a fost lansat. bloggerii autohtoni s-au autosesizat în legătură cu logo-ul şi au scos în evidenţă că nu e nimic original, distinctiv în crearea lui. sursa a fost un depozit online de imagini. copy-paste, un font inspirat de la alte brand-uri de ţară şi isprava-i gata. toată lumea a scris despre asta. în principiu doar despre logo. o să zic şi eu despre logo, dar şi ceva nou.

un exemplu evident e cu poza de mai sus, găsită (probabil) de Bogdan Brânzaş, care e consultant de brand şi designer. din cele patru exemple ne interesează doar alea trei cu frunza mai la fel. cele trei sunt deja folosite drept logo de alţii:

• stânga-sus – Oltchim când e verde (vezi aici)
• stânga-jos – Veleja Park (vezi aici)
• dreapta-jos – changetransport.com fără o roată (vezi aici)

vise şi/sau visuri ?

visele sunt importante. ele ne animă şi ne dau speranţe. pentru că nu orice vis se visează în somn, alea care devin realitate presupun muncă şi inspiraţie, muncă şi creativitate, muncă şi sacrificiu. rezultatul nu e întotdeauna aşa cum ţi-ai imaginat. aşa s-a-ntâmplat şi cu două vise publicitare. unu’ al lui bcr, celălalt al lui ursus.

fiecare are o reclamă tv care rulează în luna august. nu ştiu care dintre ele e mai slabă, dar bcr ar putea totuşi să aibă un mic avantaj în priviinţa asta.
să le luăm pe rând, deci. începem cu favorita, cu bcr.

Ghitzanu cerşind nişte like-uri

Ghitzanu e unul dintre aceia care încă vrea la şcoală. pentru că nu e prost, nu a ales un master la ase sau poli. s-a orientat către Şcoala ADC*RO, care e o şcoală de creaţie pentru viitoarea generaţie de publicitari de pe la noi. director e Şerban Alexandrescu, unul dintre puţinii care îşi permit să fie sarcastici pentru că au cu ce.

caca maca

eu vorbesc acum de imnu’ crizei pentru că îmi place de Ramona Hanganu. ea e tipa care cântă cu vocea ei imnul crizei. ăsta din 2010, că avem şi un imn al crizei, financiare ce-i drept, din 2009. revenind, simpatică Ramona !

clipul a fost postat pe 2 august. în 4 zile a ajuns deja la 216.670 de view-uri. după 2 zile era la 86 de mii. dacă nu l-ai văzut până acum, ce naibilor faci la muncă ? dar mai ales ce prieteni ai dacă nu ţi-au dat linku’ ?

tradiţie de pe la noi

de multe ori am observat că la Hollywood se obişnuieşte să se lanseze în acelaşi an un grup de filme, toate pe aceeaşi temă. motivul poate să aibă legătură cu faptul că subiectul respectiv e de mare interes, cum s-a întâmplat cu filmele pe tema războiului din Iraq. sau pentru că primul film din serie a avut succes şi poate e o vacă de muls tema aia.
mai e şi varianta mai fantezistă în care toţi scenariştii şi/sau producătorii sunt abonaţi la acelaşi newsletter în care se prezintă trend-urile contemporane. sau toţi au o aceeaşi muză.

ADfel – Grand Spoof

ce e an, ca anu’ trece. la fel şi vine. asemănător, ediţia de anu’ ăsta a festivalului de publicitate ADfel a venit. mai devreme ca anul trecut, dar a venit. unul dintre cele mai ca lumea momente e Grand Spoof. oameni vizionari, cu o cameră în mână, încearcă să facă mişto de ce le trece prin minte. dacă anul trecut au fost multe spoof-uri ca lumea, anu’ ăsta e profund dezamăgitor. 19 înscrieri, dar mult mai slăbuţe ca în anii precedenţi. unul dintre motive poate fi tocmai faptul că anul ăsta festivalul debutează mai devreme, iar cei interesaţi au fost luaţi prin suprindere.

n-am vrut să mai aştept să le văd proiectate la La Motoare şi în uikend am luat la rând spoof-urile şi mi-am făcut şi eu un top 3.

Robbie Williams live at Knebworth

în 2003, undeva prin Anglia, mai exact la Knebworth, Robbie Williams a avut un concert. unde, bineînţeles, a cântat. pâna azi, nu ştiam de acest concert, care, după ce veţi citi şi viziona filmuleţele de mai jos, o să devină faimos. cel puţin pentru voi.

o scumpă şi simpatică amică a pus pe facebook un filmuleţ cu prestaţia lu’ Robbie a melodiei Come Undone din cadrul concertului. şi punea accent pe ce se-ntâmplă pe la minutul 1:30, când o gagică urcă pe scenă. tipa îi pune mâna pe fund, Robbie mâna pe ţâţă, se sărută. fantezie devenită realitate pentru toate tipele. acest filmuleţ constituie proba A.