la romani e vorba populara ce e mult, strica. la americani suna altfel: too much is never enough. cum romanii sunt mai destepti ca oricare alta natie, e clar care vorba e cea justa.
ca sa fie si un exemplu, vom lua intel. anu’ asta s-au gandit la o noua campanie care sa continue ideea uneia mai vechi cum ca ei, oamenii de la intel, sunt oameni speciali. agentia care s-a apucat de treaba e venables bell & partners, o agentie independenta de publicitate. adica agentia e singura asa, de capu’ ei. cam cum e oprescu, cel putin in acte.
in campania veche intel-istii erau innovators of tomorrow. pentru ca probabil nu le-a mers treaba cu inovatia, s-au hotarat s-o finanteze, ca banet au. a iesit astfel sponsors of tomorrow. evident, un regres.
singurul lucru interesant din campania electorala mi se pare aruncatu’ cu sageti in adversar prin intermediul publicitatii ooh. e un joc simpatic, un pic mai inteligent, practicat de psd si pd-l. de fapt practicat de agentiile care se ocupa de campanii. stim ca la basescu e gmp.
nu stiu care tabara a inceput, dar putem sa intuim.
campania lui basescu s-a bazat pe referendum, mesajul fiind de ce le e frica, nu scapa. si au aparut si mesh-uri prin bucuresti.
© basescu.ro
psd a replicat tot prin mesh-uri care foloseau aceeasi paleta de culori, font, elemente de design. pe la marriott erau chiar unele sub altele, cate 3 de fiecare parte. din pacate am ratat momentul sa fac o poza.
astazi vorbim despre marketing. mai exact, promovare. de cand lumea si pamantul din industria asta, oamenii de marketing au cautat modalitati de promovare a produselor si serviciilor pe care le ofera. aici, incercarea are moarte; daca nu reusesti sa promovezi la timp ceea ce ai de oferit, fereastra de oportunitate se inchide si pierzi. timp, bani.
orice idee poate parea proasta la inceput. unele, totusi, demonstreaza ulterior contrariul.
in ceea ce priveste marketingul online, nimeni nu a considerat ca ar fi eficienta o strategie bazata pe abordarea directa a targetului folosind un client de mesagerie instanta pentru a face cunoscut un produs sau serviciu. vorbim de lurcruri nesolicitate. excludem deci cazul in care tu contactezi un reprezentat al unei firme (e.g. asistenta online).
de la o anumita varsta incepi sa te gandesti la rostu’ tau in viata. trebuie sa faci ceva inainte sa mori, sa lasi ceva in urma. si pentru ca sa ai unde depozita toate astea ai nevoie de o casa. daca ai bani de avans ai putea sa te bagi la prima casa. dar daca n-ai ? si esti inca student(a), pierdut(a) intr-o camera de camin. sau pur si simplu miercurea nu mai vrei musacaua facuta de mama. ai unde sta, da’ nu ai casa ta. un acoperis nu face o casa. pana n-avem casa noastra, toti suntem de fapt homelessi.
pana la prima mea casa… as putea ca in 26 de zile sa ma petrec la cea mai tare petrecere de housewarming, undeva prin spatele ase-ului. gazde or sa fie 3 tipe foarte tari si simpatice care or sa ma lase sa beau cat vreau si sa dansez (nu multi vor asta).
cand n-are ce sa faca, orice corporatist care se respecta trebuie sa azvarle cu niste acronime in aer. cel mai la moda acum e csr (corporate social responsibility).
la mine la munca sunt la intrerupatoarele de la chicinete niste abtibilduri care te roaga sa inchizi lumina cand iti termini treaba. la buda sunt senzori care aprind lumina; de stins se stinge dupa nu-stiu-cat timp. la imprimante sunt instructiuni cum sa renunti la separatorul de pagini (o alta pagina care se printeaza inainte de a incepe printarea colilor care te intereseaza; doar ca sa stii de unde sa le iei p’ale tale). cu toate astea, in cutia de carton de langa sunt in continuare o gramada de coli separatoare. in uikend, daca treci pe langa cladirea de birouri, 50-60% dintre lumini sunt aprinse.

uita-te la poza de mai sus si da-i o interpretare ! …
in 2004 Morgan Spurlock a scos un documentar destul de simpatic despre obezitatea la americani si industria fast food. filmul, super size me, il prezinta pe un tip de 33 de ani, in stare de functionare excelenta, care urmeaza sa manance timp de o luna numai produse de la mcdonald’s. in prima saptamana pune pe el 4,5 kg, terminand cu un total de 13 kg.
concluzia e evidenta: mancarea e nesanatoasa ! nu face bine, dar tot e gustoasa. cand chiritza venea acasa pe la 22:00 il sunam si-l puneam sa-mi ia un big mac, cartofi mari si o placinta cu visine. suc, tigari mai aveam. orice lucru care iti face placere sa-l mananci, de regula, nu prea e sanatos.

aseara m-am retras la mine in camera ofticat; chiritza a ghicit cand o sa faca break Federer si Djokovic in primul set si m-a vaduvit de 50 de ron.
cu gandul la banii pierduti zappam sa dau de meciul de tenis sa-l vad in liniste, fara pericolul de a mai pierde ceva. si, ajungand la otv, m-am oprit. am citit pe banda galbena ca pot castiga o masina rosie… ca focul sa-mi surada norocul si poate-l fac pe chiritza ! apoi am inteles ca era vorba de un scandal.
datele problemei se reduc la un cod de participare (de pe o sticla de alcool) care, din motive de prostie, nu e mascat in niciun fel; il poti citi la fel de usor cum citesti ingredientele de pe ambalaj (vezi poza 1). din acest motiv, dand o tura prin super, hyper, mini sau simplu, market, poti teoretic sa ‘furi’ gramada de coduri de participare pe care sa le trimiti prin sms.
nu dai bani pe sticla si trimiti codul de pe ea = inselatorie. si se-ntampla doua lucruri:

cel mai nasol in viata e sa traiesti inconjurat de incertitudini. maine ploua ? se termina criza in 3 ani ? bate romania pe franta ? … asta clar nu. imi dau astia o marire de salariu ? de fapt am aselenizat (sau, pentru unii, am aterizat pe luna) ? vine blaga premier pana la alegeri ? chiritza imi ia tigari ?
una dintre marile intrebari pe care mi le pun e cat o sa am de suferit de pe urma fumatului ?
mor mai devreme cu 10 ani ? 20 ? oricum o sa-ncerc sa ma las odata si-odata. toata lumea stie mesajul de descurajare a fumatului fumatul poate sa ucida. da’ vorba aia, si chiritza poate sa ucida. da’ pana acum nu l-a suparat nimeni atat de rau !
ca sa rezolve dilema fumatorilor, echipa de cercetatori si chimisti de la davidoff ne ofera o certitudine. tigarile lor omoara ! e garantat. doar scrie pe pachet.
ăsta e un blog cu elefant. de fapt, e singurul blog cu un elefant.
dacă vrem să fim mai specifici, e blogu’ cu elefantu’ care zboară. ultimul elefant care zboară ! de ce zboară ? pentru că are aripi ! 'ai... fără întrebări stupide.
de ce e bun un elefant la blogu' omului ? se ştie faptul că un elefant are o memorie uriaşă. doarme în picioare şi e uimitor de inteligent (are cel mai mare creier dintre animalele terestre).
nu e deloc recomandat să-l trezeşti din somn şi doarme când dorm şi eu. e altruist, iar aripile, la traficul ăsta din bucureşti, sunt mai mult decât magice.