jjgonzales

când ţi-o furi

lucrurile serioase nu mai pot fi amuzante. devine din ce în ce mai clar că nu mai poţi să faci haz de necaz aşa cum era odată, deşi asta ne definea cândva pe noi, românii. bancurile devin proaste pentru că “nu ai cum să spui aşa ceva“! nici măcar în glumă!

ştie careva bancu’ cu Bulă care era internat într-un spital de handicapaţi? cică mai mulţi pacienţi sunt puşi să aplaude. cei care reuşesc vor primi o îngheţată. evident, primii doi nu reuşesc. vine rândul lui Bulă şi ăsta reuşeşte. fericit, primeşte îngheţata. aici e importantul jocul de scenă al povestitorului: Bulă duce îngheţata spre gură, numai că rateaza ţinta şi şi-o lipeşte de frunte.

cam aşa sunt de 2 zile şi-un pic © jared chapman

profit de scurtele momente în care nu am febră ca să vă zic să nu umblaţi în tricou chiar dacă e soare şi cald afară! eu am făcut asta marţi împreună cu un amic şi acum zacem amândoi, fiecare în camera lui. doar o tuse zdravană a celuilalt ne aminteşte că nu suntem singuri. noroc cu prietenii care cumpără nurofen şi banane, pe care le lasă tiptil la marginea patului. de-aici veşnica dilemă cu ce-ţi doreşti; sănătate sau noroc? eu eram de părere că dacă ai noroc, ai noroc să fii şi sănătos. acum nu mai cred la fel de tare!

vise şi/sau visuri ?

visele sunt importante. ele ne animă şi ne dau speranţe. pentru că nu orice vis se visează în somn, alea care devin realitate presupun muncă şi inspiraţie, muncă şi creativitate, muncă şi sacrificiu. rezultatul nu e întotdeauna aşa cum ţi-ai imaginat. aşa s-a-ntâmplat şi cu două vise publicitare. unu’ al lui bcr, celălalt al lui ursus.

fiecare are o reclamă tv care rulează în luna august. nu ştiu care dintre ele e mai slabă, dar bcr ar putea totuşi să aibă un mic avantaj în priviinţa asta.
să le luăm pe rând, deci. începem cu favorita, cu bcr.

tradiţie de pe la noi

de multe ori am observat că la Hollywood se obişnuieşte să se lanseze în acelaşi an un grup de filme, toate pe aceeaşi temă. motivul poate să aibă legătură cu faptul că subiectul respectiv e de mare interes, cum s-a întâmplat cu filmele pe tema războiului din Iraq. sau pentru că primul film din serie a avut succes şi poate e o vacă de muls tema aia.
mai e şi varianta mai fantezistă în care toţi scenariştii şi/sau producătorii sunt abonaţi la acelaşi newsletter în care se prezintă trend-urile contemporane. sau toţi au o aceeaşi muză.