jjgonzales

cu acta pe gură

acta, sopa sau pipa? tu ce alegi? niciuna nu e bună. am văzut cu toţii pe facebook, pe blog-uri cu trafic, în ediţiile online ale cotidianelor naţionale. nu putem să-i lăsăm p’ăia cu corporaţii şi politicieni care nu ne reprezintă să ne zică ce avem voie şi ce nu să facem pe internetu’ nostru! mama lor…
te superi şi semnezi o petiţie online, că doar ăsta e teatrul de război, dai un attend la un event că semnezi petiţia şi adormi liniştit. activismul de fotoliu e la putere!

eu zic că acta nu e chiar atât de rea. sau mai bine, de fapt zic că acta ar fi benefică pentru omenire.

în ultima vreme e din ce în ce mai greu să găseşti un film bun la care să te uiţi. de cele mai multe ai un pic de speranţă când sinopsisul de pe imdb pare interesant. e unu’ care intră în visele tale şi te manipulează sau moneda de schimb în viitor o să fie timpul. ai argumente să te uiţi, dar după ce-l vezi ai motive să regreţi.

ceea ce distruge un film cu potenţial e povestea. dacă nu ştii să o expui cum trebuie, răsuflă. ideea e mişto, începutul e captivant, da’ dup’aia? dacă vorbim în continuare de filme, producătorul o salvează cu 3D-uri şi cgi. o oră şi ceva, uneori chiar două, e un pic cam mult de pierdut.

dacă nu eşti unul dintre cei 279.404 de indivizi (asta luni, 21 Noiembrie) care au văzut delfinii maidanezi din Dâmboviţa, ai mai jos şansa să te pui la curent. după ce-l vezi p’ăsta, aruncă un ochi şi la rechinu’ din Amsterdam. şi apoi dă-ţi cu părerea, ca tot românu’!

am suficient de mulţi prieteni pe facebook ca să am şi suficient de mulţi prieteni proşti pe facebook. dacă aveţi motive să vă simţiţi vizaţi şi nu vreţi să vă supăraţi pe mine, mai bine vă opriţi aici!

când vine vorba de wikileaks, majoritatea îi dau dreptate lui Assange. că în spate o fi vorba doar de o manipulare şi că fiecare vrea să scuipe rahat despre cine nu-i place, e altceva! că Assange poate să folosească toate materialele astea să facă şi el bun, dacă ar avea chef, nu ştim. noi ştim doar filmuleţe şi documente controversate.

decât să stea ascunse în sertare şi pe servere la care n-ai fi avut în mod normal acces, mai bine aşa. cât de autentice sunt? cu atât mai mult cu cât Assange şi wikileaks câştigă credibilitate în rândul lumii mai ales prin beţele-n roate care i se pun.

important e să participi. asta înveţi de la olimpiade şi de la apropiaţi, mai ales atunci când nu eşti în stare de mai mult. cu timpul, când nu mai eşti pur şi simplu în stare să alergi, începi şi tu să accepţi filozofia asta pacifistă şi mai relaxantă.

sportul se joacă altfel când o faci cu plăcere. nu câştigi întotdeauna, dar ieşi de pe teren mai fericit. aceeaşi perspectivă o au şi nişte puşti catalani care formează echipa de fotbal Margatania FC. obiectivul lor nu a fost clasarea pe podium, nici măcar în prima jumătate, chiar nici măcar să bată un adversar. ei îşi doreau doar să înscrie un gol! valabil, că Ruth a înscris unu’, dar din ofsaid.

prima oară a fost, cred, în clasa a 4-a. până atunci nu prea mă interesau atât de mult gagicile. ştiam că mă unele mă plac, că unele erau mai mişto, dar niciuna nu mă facea să mă simt altfel. o chema Anca, era colegă de clasă şi brusc a devenit mişto. printr-a treia, ea mă plăcea pe mine! acum, când voiam şi eu, pusese ochii pe unu’ de-a 5-a, dă-l în fapt!

mutat într-un context absolut nou, nu prea ştiam cum să procedez. rezultatul a fost unul dezamăgitor pentru mine. cu o minte de om mare, mi-am zis că nu a fost să fie, dar măcar să învăţ din greşeli. aşa s-a conturat ceea ce ulterior aveam să-nvăţ din filme că se numeşte fereastra de oportunitate. fereastra asta apare când femeia te vrea. dacă nu o vrei şi tu tot atunci, e de muncă!

acum vreo 2 luni aveam mai multe lucruri. la majoritatea am ales să renunţ. din păcate, timpul e unul dintre ele. în rarele momente când mai găsesc câte-un pic din el, aleg să pierd vremea. dar cu folos! ăsta e şi un fel de avertisment legat de lucrurile care or să apară mai des pe blogu’ ăsta. or să fie mai degrabă în genul de mai jos.

mie-mi place să merg la cinema. şi prefer să nu fie un mall. că e scump şi mai ales că preţurile sunt mari. mie-mi place cum arată cinematograful vechi, cu sunetul de rolă pe fundal şi imaginea un pic neclară. mă piş pe efectele 3D şi avatar-uri. plus că în cinema-ul din mall lumea nu prea vine să se uite la filme. p’ăştia aş vrea să-i văd daţi afară.

nu ştiu ce poate deranja mai mult, un programator care încearcă să danseze sau un hipster foarte energic pe ringul de dans? s-ar putea să fie prea strâns pentru un verdict. dacă hipster presupune în principiu să fii diferit şi cât mai puţin înţeles, programatorii sunt mult mai deschişi. mai ales când vine vorba de o problemă socială, precum dansul.

să convingi un programator să danseze poate fi greu. dar dacă-l momeşti cu un algoritm care mai trebuie şi optimizat, şansele cresc brusc. Universitatea Sapientia din Târgu-Mureş a găsit soluţia pentru a rezolva două probleme în acelaşi timp: să trezească interesul pentru dans în rândul programatorilor şi să arate celorlalţi că un algoritm de sortare poate fi şi mişto.

mai sunt 12 zile până la deadline-ul concursului! două dintre pozele participante au luat un avans considerabil şi e posibil să se fi desprins în câştigătoare. dar 80 şi ceva de like-uri nu mă sperie pe mine! eu vrea să-mi câştig geanta de laptop înapoi.

pentru cei care contestă participarea mea la propriu-mi concurs, regulamentul nu interzice asta . şi ca să aveţi şi voi ceva de câştigat din toată afacerea asta, după ce îmi voi înmâna premiul o să fac un mic experiment. cred că social ar fi cea mai bună caracterizare.