
nu tot ce e pe net e adevărat
eu sunt un mare amator de polemici. dă-mi o temă de discuţie despre care am o idee şi pot, măcar să-ncerc, să aduc nişte argumente pentru a susţine un punct de vedere. nu urmăresc neapărat să demonstrez că e ca mine, ci doar să scot în evidenţă ca poate nu e ca interlocutorul meu. tocmai d’asta, unul dintre citatele mele favorite este: If you can’t convince ‘em, confuse ‘em. al cui aparţine, vezi pe google.
pentru că ăsta e un blog online, să zic ceva şi despre discuţiile online în contradictoriu. aşa, ca paranteză. un avocat american, Mike Godwin, a inventat o lege conform căreia cu cât o discuţie online se întinde pe o durată mai mare, probabilitatea de a folosi drept argument ceva legat de nazişti sau hitler se apropie tot mai mult de 1. postulată în 1989, legea lui Godwin zice că un argument de genul ăsta denotă lipsa unor raţionamente mai în firea lor. cel care-l invocă pe hitler a pierdut, iar discuţia ar trebui să se oprească acolo.

sokoban aka boxman aka pushbox
unii oameni, când merg la mare, aleg să bea, să fumeze, să se simtă bine. alţi oameni, dacă au inspiraţia nefastă să mă ia cu ei, capătă unele obiceiuri mai puţin interesante pentru cei din jur, dar sigur mai captivante. condiţia e să te implici.
astfel ajungem în vara anului trecut…
ne-am strâns vreo 10-15 oameni să mergem un uikend la mare. am găsit cazare la o vilă cochetă, cu piscină, televizor, cameră spaţioasă. mai ‘eftin faţă de multe alte locuri care erau mai naşpa, dar şi cu dolce. cine mai avea dolce-n vamă ?
sâmbătă seara, în timp ce ne răcoream cu câte-o bere, încercam să găsim un tricou mai curat. ca să nu am probleme pe traseu, am hotărât că e mai bine să mă duc la budă, să scap de o treabă. ca să nu fie plictisitor, de obicei citesc ceva. pentru că nu aveam alternative, am ales manualul de la televizor.
surprinzător, tv-ul avea şi câteva jocuri.
enunţ: caută un procedeu prin care să transformi egalitatea falsă de mai jos într-una adevărată
886 + 8 : 8 = 686
de sarbatori cica nu e bine sa fii singur. pe de alta parte, relatiile incepute de sarbatori ar fi trecatoare.
pentru ca intotdeauna conteaza mai mult prezentul decat viitorul, in postu’ asta o sa dezvalui solutia catre inima oricarei persoane. de fapt solutia e in titlul post-ului. dar conteaza sa vedem si de ce e aia.
eu intotdeauna am fost o persoana analitica, de cele mai multe ori logica si organizata. d’asta trebuie sa incerc sa abordez si problema dragostei din aceasta perspectiva.
sunt unele pareri cum ca dragostea e chimie si-atat. substante intra in reactie, feromoni care zboara de colo colo. e prea complicat. plus ca daca nu vezi cu ochii tai, nu prea poti sa interpretezi. sau cum zice mirciulici: picture or it didn’t happen !.
romanii au ales. au intrat pe twitter si au vazut mesajul à la braveheart al lui basescu si au atacat sectiile de votare. rezultatul omologat, dar nevalidat, l-a dat castigator pe base cu o diferenta de 70.048 de voturi. voturile conteaza, nu procentele.
acum se tot vorbeste de fraudarea alegerilor. care masina de vot a functionat mai bine ? ieri seara, atat geoana, cat si basescu au afirmat ca nu se va contesta rezultatul BEC. asta numai daca erai pe primul loc. si probabil geoana ar fi castigat alegerile daca nu s-ar fi dus la vantu in seara aia.
problema fraudarii se pune pe seama rezultatelor de la exit-poll. principiul e nu avea cum sa fie diferenta atat de mare !, mai ales ca nici macar inclinarea corecta a balantei nu au prognozat-o. sa fi fost tentativa de manipulare cu sondajele ? sau e fraudare acum ?
conform acuweather.com, la ora la care tastez acum, cursul la temperatura era la 13°C, desi noi simtim vreo 9°C.
acum doua saptamani eram la scoala, unde ni se prezentau scale folosite in cercetarea de marketing. ajunsesem la scalele interval. o definitie pentru acest tip de scale e urmatoarea:
“scala de interval este o scala cu origine arbitrara, ale carei trepte sunt aflate la distanta egala unele de altele. aceasta scala este folosita cel mai adesea pentru a exprima numeric variabilele calitative supuse studiului. cu datele culese cu ajutorul scalei de interval pot fi calculati indicatori statistici precum media, dispersia, coeficientul de corelatie etc. singura operatiune nepermisa pe o astfel de scala este raportul (deoarece originea scalei este arbitrara).“

problema o stiu de la tata, dar exercitiul a fost creat de un profesor de matematica de la universitatea din Barcelona care apoi a cerut elevilor sai sa o rezolve.
noi avem dorul lui Eminescu. americanii au marshmallow. si nu e nici jeleu, nici bezea gumata sau moale. e marshmallow.
si tocmai aceasta delicatesa dulce ii poate ajuta pe americani sa-si dea seama daca o sa aiba sau nu succes in viata. in anii ’60, niste baieti de la stanford au initiat un experiment in randul copiiilor. fiecare pusti caruia ii placeau marshmallow-urile a fost dus intr-o camera si asezat pe un scaun, in fata unei mese. pe masa, o farfurie cu un marshmallow. moderatorul experimentului ii spune copilului ca poate sa manance marshmallow-ul din fata lui SAU poate sa astepte pret de cateva minute, pana cand se intoarce moderatorul, si va primi inca un marshmallow.

de joia trecuta m-au pus astia ‘sef de proiect’ la munca. urmarea: m-au muncit ca pe un caine de-atunci si pana azi, inclusiv in uikend. consecinta urmatoare a fost sa-mi bag … lucruri. ieri mi-a dat un coleg de munca un link cu testul asta de la google.
pe un hol de la MIT se gasea un banner cu mesajul din poza. pana pe 21 septembrie s-ar sti ca n-ar fi niciun istet care sa descifreze codul. decodificand mesajul ar trebui sa dai peste un numar de telefon de la google jobs. suni si esti al lor.
aseara, in timp ce munceam eu de zor, pe la 00 si ceva s-a luat lumina. noroc ca aveam enuntul problemei la mine, printat. am mers cu chiritza in bucatarie si la lumina unei lumanari parfumate am incercat s-o rezolvam. chiritza e istet de felu’ lui; acum doua seri a rezolvat un puzzle 3d, la care trebuie sa eliberezi un cerc rosu (asta a rezolvat).
daca citesti titlul postului, te uiti la poza si nu intelegi nimic, inseamna ca trebuie sa citesti mai departe.
nu pot sa-mi imaginez ce e mai frustrant decat situatia in care dai tot ce poti si nu obtii ceea ce vrei. pentru mine e un esec demoralizator, dupa care am nevoie de cel putin o saptamana sa-mi recapat increderea in mine si sa-mi stabilesc urmatorul ‘esec’.
problema credeam ca se rezuma doar la ‘in ultima vreme’. dar daca ma uit si mai mult in trecut observ ca, de fapt, nu e nimic nou. e aceeasi poveste, ciclica, care se termina printr-un sut zdravan in cur. e vorba aia, “orice sut in fund e un pas inainte”. nu si daca te trezesti cu fata la perete si nu mai ai in care ‘inainte’ s-o iei.
m-am gandit sa fac un inventar al succeselor mele, individuale, cand am facut un lucru bine de tot, cand am fost cel mai bun. si sunt doar 2 dati in care am fost primul. in continuare, locurile pe care stiu ca le-am ocupat, in ordine cronologica. in celelalte ocazii, undeva prin multime.
cutia de bere, felia de pizza, facultatea, un bar, două baruri, cel mai bun prieten, una dintre prietene, bancomatu', birou', chiritză, terenu' de sport, staţia de metrou, linku' către blogu' ăsta, ţigara de după, ţigara dinainte, frigideru', patu', cheia, telefonu', ultimii bani, singurul tricou curat, chiar şi elefantu'. altfel... înseamnă că te uiţi din direcţia greşită !