
fetele nu or să înţeleagă nimic din postu’ ăsta. ele or să-l condamne şi o să zică că-s idiot şi că promovez violenţa. eu zic că promovez sângele-n… vine şi dreptatea în lume.
titlul cu tatuajul lui chuck norris e pe jumătate inventat. partea reală se regăşeşte pe bicepsul stâng. e un puşti de 15 ani, mai grăsuţ de felu’ lui, din Australia. Casey Heynes.
pentru că a fost dintotdeauna gras, a devenit ţinta tuturor copchiilor idioţi care simţeau nevoia să facă mişto de alţii. când toţi îţi dau una după ceafă, îţi zic grăsane şi te mai şi leagă cu banda adezivă de un stâlp, e greu să iei atitudine. asta până când totul se strânge picătură cu picătură şi, la fel ca un vulcan, furia acumulată dă pe-afară.

la mine a început când mi-a făcut tata rost de un modem de 56k şi l-am instalat pe magicul meu 386 cu Windows 95. să văd pagina de yahoo cum se încarcă la mine acasă a fost, vorba reclamei, de nepreţuit. la zece fără ceva, seara, mama nu mai vorbea la telefon şi eu apăsam întruna pe redial să prind loc. downloadam mp3-uri de pe kazaa cu câţiva kilo, dar în final am strâns îndeajuns pentru un cd întreg. în timp ce muzica se downloada, eu pierdeam vremea pe mIRC. pentru că eram printre puţinii care aveau net acasă, eram oarecum obligat să vorbesc cu străini. eu preferam străine.
am migrat repede de la asl/pls şi u1 către abordări proprii şi eficiente. arta conversaţiei pe mIRC devenise fără necunoscute pentru mine. în plus, tastam şi din ce în ce mai repede, chiar fără să mă uit la taste.

poza originală © liviugherman
sunt momente în care mă bucur că sunt doar câţiva care citesc blogu’ ăsta. o mare parte din tipologiile de oameni despre care mai scriu eu pe-aici sunt împrumutate de la oameni pe care i-am cunoscut. dacă l-ar citi mult mai mulţi s-ar putea să se regăsească printre rândurile astea. şi nu vreau să se supere cineva pe mine. deci, mai bine că nu află. aşa că, până să trec la luis-fernando (post-ul care va urma), o să zic o mică întâmplare de la revelionul de ieri.
de revelion m-am dus la nişte preteni acasă. au venit şi femei. unele chiar simpatice şi mai important, singure. câteva dintre ele s-au plictisit mai repede. nu sunt de învinovăţit, mai ales că nu prea aveau de unde alege. dovada, una dintre variante eram eu. aşa că, pe la nişte ore ale dimineţii s-au hotărât să cheme un taxi.

şi e linişte
vineri, pe 22, s-a întâmplat. în ziua aia m-am trezit cel mai relaxat şi mai calm din ultimii 2 ani. primul lucru pe care l-am făcut după ce mi-am anunţat şefu’ a fost să fumez ţigara de după. cele mai bune sunt considerate a fi cele de după sex şi de după masă. clar, vine din urmă asta de după demisie. are şansa să se poziţioneze mai bine ca celelalte două, mai ales pentru că are rata de apariţie mai mică.
unele lucruri ajung mai greu la mine, da’ sunt unele colosale. ăsta e via traficul.org.
la Campionatul Naţional de Raliuri Dunlop 2010, copilotul Sebastian Itu a fost magic. indicaţiile lui au fost clare, precise şi de moral. ca să asociaţi şi o faţă vocii, e un interviu mai vechi cu el, de la alt raliu.
dacă-l vezi pe stradă trebuie neapărat să-i strigi avatar mergeeeee !.
la mare, pe terase sau pe plajă, unii poate au văzut, alţii auzit, ceilalţi mirosit sau gustat noua băutură, pe numele ei de fată, miranda. singurul lucru care se ştie până acum despre miranda este că e bună. era nevoie de câteva detalii suplimentare şi răspunsuri la unele întrebări.

după ce treci de treizeci
30 de ani si habar n-am ce vreau de la viata mea, cu cateva mici exceptii
La 15 ani cel mai tare lucru mi se parea sa fii in clasa a 11-a. Puteai sa-ti iei carnet de sofer, erai indeajuns de mare incat sa nu te ascunzi prin liceu de frica altora mai mari, si nici nu aveai stresuri cu bacul sau cu admiterea la facultate.
La 18, eram si a 11-a, am luat si carnetul, si nu mi se parea ca lucrurile sunt cu mult mai faine decat cand eram in a 9-a. Dar deja mi se parea ca mersul la facultate este o chestie mult prea misto, si abia asteptam sa se intample. Plecai de acasa, stateai singur, erai o pushlama fara sa trebuiasca sa ii spui lu’ mama ca vii la 2-3 acasa, sau sa-l trimita pe tata sa te ia de la discoteca.
Si asa mai departe… Intotdeauna aveam senzatia, si cu siguranta toti avem cam aceeasi perspectiva, ca oamenii sunt semnificativ diferiti daca au cativa ani in plus. Evident, realitatea e usor diferita. Eu de exemplu nu ma simt cu mult diferit fata de acum 5 ani de exemplu… Si as fi bagat mana-n foc ca ar fi trebuit sa fie cu totul alta situatia
Ce s-o mai lungim, aveam cateva chestii pe care le-am pus pe hartie pentru valoarea de 30…
pe mine m-a dat pe spate. mă uitam şi mă întrebam dacă nu cumva face lip sync, că nici de playback nu poate fi vorba. da’ e un băiat care poate să cânte aşa. un fel Trăistariu din Taiwan. se vede că a cântat melodia asta întruna. ce spune asta despre el e altă poveste. oricum, talentat.
o puştoaică franţuzoaică care vrea să vindece lumea pe muzica lui michael jackson.
ea chiar vrea ! minunată puştoaica !
mulţumită lui strops (eşti ţăran că nu mergi la o bere) putem vedea cel mai hardcore bebeluş de până acum.
cutia de bere, felia de pizza, facultatea, un bar, două baruri, cel mai bun prieten, una dintre prietene, bancomatu', birou', chiritză, terenu' de sport, staţia de metrou, linku' către blogu' ăsta, ţigara de după, ţigara dinainte, frigideru', patu', cheia, telefonu', ultimii bani, singurul tricou curat, chiar şi elefantu'. altfel... înseamnă că te uiţi din direcţia greşită !