jjgonzales

© Ryan Selvy

pe mine m-a dat pe spate. mă uitam şi mă întrebam dacă nu cumva face lip sync, că nici de playback nu poate fi vorba. da’ e un băiat care poate să cânte aşa. un fel Trăistariu din Taiwan. se vede că a cântat melodia asta întruna. ce spune asta despre el e altă poveste. oricum, talentat.

© BleuCitron

toată lumea cunoaşte expresia cel mai tare din parcare… şi parcarea era goală, devenită celebră prin ‘95, odată cu Ace Ventura: Pet Detective. dar linia dintre amuzament şi teamă dispare atunci când e seară, tu eşti la -2 în parcarea subterană şi nu mai poţi să ieşi.
urmează un scenariu de film horror.

povestea începe cu o dom’şoară care a vrut să-şi ia ceva din maşina aflată la etajul -2, în parcarea subterană de la locul de muncă. nu avea un badge de acces, dar asta nu a mai oprit-o până atunci să se descurce, mai ales că uşa nu era blocată întotdeauna. numele ei e… dar n-am să spun, o acopăr. totuşi, o să-i spunem Lidia.

© eu când vreau să fluier, fluier

un film bun nu se vede la mall. niciodată. eşti prost dacă te duci să vezi un film bun la mall. ca să fiu mai explicit, avatar nu e bun. poate nici film nu e.
oricum, la mall vine prea puţină lume care poate, nu să aprecieze un film, ci să-l înţeleagă pur şi simplu. din cauza asta reacţiile din sală sunt nepotrivite şi strică din experienţa filmului.

© footballshirtculture.com

brazilienii or renunţa vreodată la culoarea auriverde ? sau croaţii la pătrăţălele roşii ? sau italienii la albastru, care nici măcar nu e pe steag ?
asta se-ntâmplă la noi. suntem mai disperaţi după un ban cinstit. sau cum zicea Lupescu, spaniolii arătau prea frumos la Euro 2008 în roşu şi de… dar la fel de frumos arată şi cehii, elveţienii, austriecii, belgienii, macedonenii şi albanezii.

nu vreau să văd roşu în faţa ochilor !

când eram mic, aveam prieteni din cartier care erau adevăraţi cascadori. săreau de pe macarele, din blocuri în construcţie, de pe garaje. de fapt se sărea de pe orice care-ţi permitea lucrul ăsta. am încercat şi eu de câteva ori, dar de obicei rămâneam cu o cicatrice. la 14 ani am contorizat 6. văzusem eu în filme că chicks dig scars. dar nu am observat niciodată o legătură directă între cicatrici şi succesul meu amoros.

când mă uit la filmuleţul cu ruşii care sar în zăpadă de bloc nu mi se pare nimic neobişnuit. îmi aduce aminte de copilărie. şi de un mit din cartier; a venit poliţia după cel mai tare cascador de la noi, goe, şi ca să scape, a sărit de la etajul 3 pe asfalt. nimeni nu a văzut efectiv asta, dar toată lumea vorbea despre săritura lui.

o puştoaică franţuzoaică care vrea să vindece lumea pe muzica lui michael jackson.
ea chiar vrea ! minunată puştoaica !

© madmanu

toată lumea voia să pună mâna pe ea. dar vineri, eu am dus-o acasă.

am ajuns acasă şi am lăsat-o să stea în pat. mi-am amintit că nu am ţigări şi am coborât repede până jos. nu ştiu ce a făcut cât am lipsit, dar când am revenit în cameră, era tot în pat. am pus nişte muzică la calculator şi m-am schimbat în ceva mai comod. ea stătea impasibilă, tot în pat.
m-am aşezat lângă ea şi am vrut s-o ating. dar a sunat telefonul. m-am oprit să răspund. era unu’, să mergem la o bere. a trebuit să zic nu.

mulţumită lui strops (eşti ţăran că nu mergi la o bere) putem vedea cel mai hardcore bebeluş de până acum.

© h/34

a fost şi revelionu’. acum e seara şi suntem mai puţin mahmuri. acum o zi ne făceam planuri în legătură cu anul nou ce va să vie. a venit şi, de luni, majoritatea oamenilor or să reînceapă rutina săptămânală cu mersu’ la muncă, o bere după, un film şi somn.
cum la sfârşitul anului de obicei se trage linie şi se analizează succesurile din ultimele 12 luni, ce moment mai bun de a schimba ceva există ?