
© veer
e momentul s-o iau de la început. vorba aia: . şi de la capăt.
după aproape 2 săptămâni în care am stat şi … am colorat, am tastat, m-am enervat cu internet exploreru’ (pentru că e cel mai idiot browser), am terminat cu noua faţă a blog-ului.
mai întâi, îmi cer scuze faţă de fanii mei
, care au aşteptat de atâta timp să mai scriu ceva.
în al doilea rând, să zic ce e nou:
luis-fernando a cunoscut-o acum ceva timp pe angela. aveau o relatie stabila pe messenger. intalniri fata-n fata, niciuna. asta si pentru ca angela avea o relatie de mai mult de 10 ani cu iubitul ei din scoala generala. luis-fernando a tot insistat sa mearga sa bea un ceai impreuna. dar angela a acceptat abia dupa mai mult timp.
mie-mi place sa urez cunoscutilor La multi ani !. asta si pentru ca mie-mi place sa am impresia ca atunci cand cineva imi stie ziua de nastere inseamna ca ma apreciaza totusi pentru ceva. bineinteles ca nu ma intereseaza absolut toata lumea. dar cand vine vorba de anumiti oameni incerc, nu sa nu uit, ci sa-mi aduc aminte la timp cand e ziua lor de nastere.
pentru asta m-am pregatit serios. vreau sa-mi reamintesc cu 2 zile inainte de ziua cuiva, in eventualitatea ca ii voi lua un cadou. evident ca majoritatea datilor nu o fac. dar intotdeauna stiu cand e ziua cuiva de nastere. si nu pentru ca as avea o memorie buna, ci doar pentru ca ma folosesc de google calendar. aici mi-am trecut toate zilele de nastere care ma intereseaza. inaintea fiecareia primesc un SMS cu 2 zile inainte. unii poate radeti si va ganditi ca asta poti s-o faci si cu un telefon.

dupa insistentele d’aseara, cand m-am trezit dimineata am sunat la medsana pentru o programare. am spus eu simptomele, dar toti doctorii erau ocupati. atunci am zis ca vreau sa ma conving ca nu am gripa porcina si s-a gasit o fereastra la 15:50, la un dom’ doctor.
am plecat usurel cu metroul si am transpirat intruna; inca aveam febra. ajung ud tot la medsana din cotroceni si intru sa ma vada dom’ doctor. ii explic eu ce si cum. el ma-ntreaba daca s-a instalat brusc starea asta febrila si daca am intrat in contact cu oameni care au venit din strainate. intr-adevar, febra a inceput brusc, dar cam asa se-ntampla de obicei; cand incepe, atunci incepe, nu mai tarziu, nici mai devreme. si ce sa fac eu daca mirciulici s-a plimbat prin germania si la munca e un international environment ?

versiunea originala © medsana.ro
de azi-noapte sunt bolnav. febra, frisoane, dureri musculare. daca ar mai fi fost tuse si dureri de cap era clar gripa porcina. momentan, inca poate fi. dimineata eram ok. dar spre dupa-amiaza mi-a revenit starea. si nu pentru ca eram la munca sau pentru ca a venit basescu in vizita.
cand am ajuns seara acasa m-am confesat colocatarilor. si ei m-au batut la cap sa sun din seara asta la medsana, unde am asigurarea medicala, sa vedem ce zic aia.
eu le-am zis ca am facut un dus fierbinte.

versiunea originală © 42kmfilm
nu o sa mai bat campii ca de obicei cu o introducere lunga. trec direct la miez.
o tipa mergea cu masina (masina numaru’ 1) prin bucuresti si la o intersectie e lovita din spate de o alta masina (numaru’ 2). coboara sa vada ce anume s-a dus naibii. din masina #2 coboara o muiere care se duce si incearca sa-i ia geanta tipei noastre. ea, bineinteles, trage si ea de geanta. din masina #2 mai coboara un gagiu care i se adreseaza politicos: daca nu dai drumul la geanta te omor aici !.
de la o anumita varsta incepi sa te gandesti la rostu’ tau in viata. trebuie sa faci ceva inainte sa mori, sa lasi ceva in urma. si pentru ca sa ai unde depozita toate astea ai nevoie de o casa. daca ai bani de avans ai putea sa te bagi la prima casa. dar daca n-ai ? si esti inca student(a), pierdut(a) intr-o camera de camin. sau pur si simplu miercurea nu mai vrei musacaua facuta de mama. ai unde sta, da’ nu ai casa ta. un acoperis nu face o casa. pana n-avem casa noastra, toti suntem de fapt homelessi.
pana la prima mea casa… as putea ca in 26 de zile sa ma petrec la cea mai tare petrecere de housewarming, undeva prin spatele ase-ului. gazde or sa fie 3 tipe foarte tari si simpatice care or sa ma lase sa beau cat vreau si sa dansez (nu multi vor asta).
eu stiu cat de important e un somn bun. cand te trezesti, nu neaparat dimineata, nu te simti obosit si nici nu te dor salele. am experimentat timp de 2 saptamani si-un pic somnul pe o canapea extensibila care avea o gaura intre cele doua jumatati, jumatati asezate si in forma de V. in timp ce tu crezi ca dormi, corpul tau de fapt se chinuieste.
si atunci m-am gandit ca: oricum mai mult de o treime din viata o petrec in pat. deci, o investitie buna ar fi intr-un pat si o saltea. si m-am interesat, am cautat, m-am informat, am testat. m-am ales cu o saltea care are in interior un strat de 12 cm de ecocell (nu stiu, da’ suna profesionist) peste care e adaugat un strat de 2 cm de spuma vascoelastica cu memorie. o gramada de bani, da’ dorm bine.
chiar si cu o astfel de saltea, milioane si milioane persoane de sex feminin raporteaza disconfort atunci cand incearca sa doarma pe lateral. problema este ca sanii se lovesc unul de altul si e foarte nasol !
imaginile alea patru, dreapta-sus, nu sunt puse fara rost. sunt sigur ca multi nici macar nu au trecut cu mouse-ul peste ele ca sa fie surprinsi placut. ideea e ca sunt puse cu un rost. asa arata, in viziunea universala, etapele vietii. daca in aparenta e vorba de un curs normal al existentei fiecaruia, in esenta e mult mai complicat si mai dureros pentru un barbat. dar despre asta, alta data, ca doar azi e vineri… saptamana asta.
in jurul meu, incep colegi de munca, colegi de facultate sa se insoare pe capete. unu’ cate unu’ se duc pe rand. zambind !

acum o luna m-am mutat din bârlogul lui urse intr-un apartament nou. eu am vazut prima oara noua mea casa chiar in ziua mutarii. si cand caram noi genti, mobile (a nu se citi telefoane), monitoare, am vazut pe o usa de la parter un afis cu un anunt. apartamentul exact de langa noi intra intr-un proces de renovare care dura 30 de zile. isi cereau scuze pentru deranjul pe care o sa-l provoace vecinilor. uite dom’le ca exista si bun-simt !
ăsta e un blog cu elefant. de fapt, e singurul blog cu un elefant.
dacă vrem să fim mai specifici, e blogu’ cu elefantu’ care zboară. ultimul elefant care zboară ! de ce zboară ? pentru că are aripi ! 'ai... fără întrebări stupide.
de ce e bun un elefant la blogu' omului ? se ştie faptul că un elefant are o memorie uriaşă. doarme în picioare şi e uimitor de inteligent (are cel mai mare creier dintre animalele terestre).
nu e deloc recomandat să-l trezeşti din somn şi doarme când dorm şi eu. e altruist, iar aripile, la traficul ăsta din bucureşti, sunt mai mult decât magice.