jjgonzales

Ghitzanu cerşind nişte like-uri

Ghitzanu e unul dintre aceia care încă vrea la şcoală. pentru că nu e prost, nu a ales un master la ase sau poli. s-a orientat către Şcoala ADC*RO, care e o şcoală de creaţie pentru viitoarea generaţie de publicitari de pe la noi. director e Şerban Alexandrescu, unul dintre puţinii care îşi permit să fie sarcastici pentru că au cu ce.

seamănă cu o diaree în duş… dar nu e

zilele însorite din cântecu’ lu’ La Familia cu Honey sunt mai aproape ca niciodată. orice drum, dar mai ales alea prin casele fără aer condiţionat, te face să transpiri sau să te încălzeşti peste limite. soluţia unui om normal este să mai facă din când în când un duş scoţian. că face bine.

aseară am fost la cumpărături. să-mi iau blugi. după ce am probat zeci de perechi (de ce le-o zice perechi, că nu sunt două bucăţi distincte ca la adidaşi ?), am ajuns acasă croit să fac un duş. dacă de obicei intru direct în cabina de duş şi mă răcoresc cu apa rece până ce se mai încălzeşte, acum m-am învârtit un pic prin casă. în timpul ăsta, apa de la duş curgea. când m-am întors în baie, cabina de duş era deja roşiatică.

caca maca

eu vorbesc acum de imnu’ crizei pentru că îmi place de Ramona Hanganu. ea e tipa care cântă cu vocea ei imnul crizei. ăsta din 2010, că avem şi un imn al crizei, financiare ce-i drept, din 2009. revenind, simpatică Ramona !

clipul a fost postat pe 2 august. în 4 zile a ajuns deja la 216.670 de view-uri. după 2 zile era la 86 de mii. dacă nu l-ai văzut până acum, ce naibilor faci la muncă ? dar mai ales ce prieteni ai dacă nu ţi-au dat linku’ ?

ADfel – Grand Spoof

ce e an, ca anu’ trece. la fel şi vine. asemănător, ediţia de anu’ ăsta a festivalului de publicitate ADfel a venit. mai devreme ca anul trecut, dar a venit. unul dintre cele mai ca lumea momente e Grand Spoof. oameni vizionari, cu o cameră în mână, încearcă să facă mişto de ce le trece prin minte. dacă anul trecut au fost multe spoof-uri ca lumea, anu’ ăsta e profund dezamăgitor. 19 înscrieri, dar mult mai slăbuţe ca în anii precedenţi. unul dintre motive poate fi tocmai faptul că anul ăsta festivalul debutează mai devreme, iar cei interesaţi au fost luaţi prin suprindere.

n-am vrut să mai aştept să le văd proiectate la La Motoare şi în uikend am luat la rând spoof-urile şi mi-am făcut şi eu un top 3.

asta merge şi de sine stătătoare.

am dat peste filmuleţu’ ăsta de mai sus şi mi-am adus aminte de o întâmplare, de fapt de o filozofie din copilărie.

pe la 14 ani mergeam cu un preten către o sală de jocuri. pe vremea aia doar acolo puteai să joci nfs3, worldcup 98, carmageddon, quake3 şi alte minunăţii. pentru mIRC, asl/pls era altă sală. oricum… pe drum îmi povesteşte el despre o puştoaică de la sală. cu o siguranţă în voce, care nu putea să exprime decât certitudine, îmi zice că ea îl place. ea era simpatică, noi nu prea. mai ales el . foarte nesigur şi contrariat îl întreb de unde ştie. am văzut eu cum se uită ea la mine !.
au trecut ani şi am ajuns să mă refer la impresia asta, că o gagică te place, cu următoarele cuvinte: sindromul Petre.

© UniqueNudes

americanii au resolutions de anul nou. românii au împrumutat conceptul şi au decizii a.k.a. hotărâri de anul nou. le vezi la ştiri. în primul rând, e o mare prostie să crezi că viaţa ta se poate schimba doar atunci când nu vor mai fi valabile bonurile de masă luate de-a lungul anului.

ce faci atunci când vrei să iei o decizie în timpul anului ? renunţi ? o amâni până la revelion ? dacă nu vrei îngrămădeală şi să te calce hotărârile altora pe adidaşii abia spălaţi, setează-ţi alarma pentru vară. majoritatea sunt în concediu. easy mode !

în top 10-ul deciziilor, pe ultimul loc se găseşte celebra vreau să-mi pun ordine-n viaţă. într-o eră digitală e clar că începutul trebuie să fie undeva în zona asta. ar ieşi ceva de genul…

Robbie Williams live at Knebworth

în 2003, undeva prin Anglia, mai exact la Knebworth, Robbie Williams a avut un concert. unde, bineînţeles, a cântat. pâna azi, nu ştiam de acest concert, care, după ce veţi citi şi viziona filmuleţele de mai jos, o să devină faimos. cel puţin pentru voi.

o scumpă şi simpatică amică a pus pe facebook un filmuleţ cu prestaţia lu’ Robbie a melodiei Come Undone din cadrul concertului. şi punea accent pe ce se-ntâmplă pe la minutul 1:30, când o gagică urcă pe scenă. tipa îi pune mâna pe fund, Robbie mâna pe ţâţă, se sărută. fantezie devenită realitate pentru toate tipele. acest filmuleţ constituie proba A.

o parte din sacii plini de gunoaie

spre Parcul Naţional Piatra Craiului am fost cu un autocar condus, bineînţeles, de un şofer. pe lângă faptul că avea un cd cu altar – născut învigător şi semnal m – la fereastra ta, pe drum l-a enervat ceva. şi a zis aşea: România, români, românism. în timp ce băgam mâna în pamperşi, adunam pet-uri şi moloz, mă gândeam la cuvintele lui măreţe.

un spital din oraşul Leskovac (Serbia) s-a gândit la o metodă simplă de a atrage clienţi noi, dar şi de a îmbunătăţi timpul în care pacienţii ajung la serviciul de urgenţe. pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă.
profitând de faptul că mintea umană nu e în stare să proceseze corect informaţia vizuală, au transformat o bordură oarecare într-o bordură invizibilă.
rezultatele parţiale promit. nimeni nu o poate detecta. nimeni nu-i poate rezista. de la bătrânei până la copchii, bordura respectivă nu iartă pe nimeni.