jjgonzales

© eu când vreau să fluier, fluier

un film bun nu se vede la mall. niciodată. eşti prost dacă te duci să vezi un film bun la mall. ca să fiu mai explicit, avatar nu e bun. poate nici film nu e.
oricum, la mall vine prea puţină lume care poate, nu să aprecieze un film, ci să-l înţeleagă pur şi simplu. din cauza asta reacţiile din sală sunt nepotrivite şi strică din experienţa filmului.

dacă nu chiar ireproşabile, sigur cele mai puţin reproşabile servicii

dacă o poză face cât o mie de cuvinte, un drum cu taxiu’ face cât o mie de drumuri cu metrou’. şi nu mă refer aici la faptul că unii şoferi sunt cu *uia şi nu au schimbat să-ţi dea rest, ci doar la acei taximitreşti care au nişte cuvinte pline de înţelepciune pe care sunt dispuşi să le împărtăşească. pentru asta trebuie să mergi şi tu mai mult de 5 kilometri, să se instaureze în maşină un sentiment de confort şi familiaritate reciprocă.
ultimul a fost domnu’ Turcu, care a fost amabil şi mi-a oferit cartea lui de vizită (imaginea de mai sus) pentru că a fost o cursă lungă.

când am ajuns azi la muncă era îngrămădeală mare la un birou. lumea se uita cu uimire şi încântare la un display de dulciuri. nu erau orice fel de dulciuri, ci d’alea chinezeşti. toate. şi multe. era ca şi când unu’ a jefuit o tarabă din gara de la rosario în drum spre bucureşti. ceva în genul suporterilor stelişti în drum spre Târgu-Jiu, dar în aceeaşi gară.

dacă e pe camion, aşa e

intro: post dedicat lui Răzvan, care a bolit ieri la muncă pentru ca altu’ să nu muncească în locu’ lui. sau pentru că nu era în stare să plece acasă pe picioarele lui.

la mine, la corporaţie, săptămâna trecută s-a proptit lângă intrare un mini-tir. prima oară am crezut că e un camion cu ajutoare pentru băieţii care muncesc în clădirea cu multe etaje. mai de-aproape s-a putut observa că nu eram prea departe de adevăr. era cabinetul mobil de la medicover; nu că aş fi ştiut cumva că există. era mare, cu 2 intrări şi 2 ieşiri.

© footballshirtculture.com

brazilienii or renunţa vreodată la culoarea auriverde ? sau croaţii la pătrăţălele roşii ? sau italienii la albastru, care nici măcar nu e pe steag ?
asta se-ntâmplă la noi. suntem mai disperaţi după un ban cinstit. sau cum zicea Lupescu, spaniolii arătau prea frumos la Euro 2008 în roşu şi de… dar la fel de frumos arată şi cehii, elveţienii, austriecii, belgienii, macedonenii şi albanezii.

nu vreau să văd roşu în faţa ochilor !

presupusul Teodorescu Cristian-Pavel

update: de fapt cv-ul e din 2005. băiatu’ e născut în ’82. la vremea la care a redactat cv-ul avea 23 de ani.

de ceva vreme tot vreau să-mi mai updatez cv-ul. poate, poate iese ceva ! păcat că nu am ce să scriu în el. şi când credeam că nu am ce să mai fac, mă cheamă unu’ să-mi arate un mail primit. în primul rând vreau să precizez că nu pot să evaluez veridicitatea celor ce urmează. presupunem că sunt numai adevăruri. ei aşa zic.

directorul unei firme de vânzări de calculatoare din Constanţa a primit pe mail un cv, care e disponibil în continuare. cv-ul e atât de original şi de sincer încât nu are cum să nu-ţi placă. în timp ce lecturaţi, nu vă grăbiţi să săriţi mai departe. s-ar putea să pierdeţi ceva monumental.

pentru mine a devenit o sursă de inspiraţie. ce e scris italic îmi place mie mult de tot.

© freneticwanderings.com

a trecut şi valentine’s day. mai astept puţin şi pot să ies din ascunzătoare şi să mă bucur de alternative. dar nu sunt singurul. competiţia e strânsă, pentru că doritori sunt mulţi.
astfel, trebuie să te promovezi cât mai bine şi cu orice ocazie care ţi se iveşte. e ceva în genul emisiunilor tabloide la care apar întruna nişte aceiaşi oameni. obţin expunere, devin un brand, nu contează dacă imbecil sau nu.

când începi un lucru, de obicei o iei de la zero. e ca o cursă de formula 1 în care ai fost retrogradat pe ultima poziţie. imediat după start începi să de depăşeşti şi tu tot ce se poate. primul adversar are deja un avantaj. are aproape 90.000 de vizualizări pe youtube într-un interval de o săptpmână.

e posibil să ştiţi ambele video-uri de mai jos. întrebarea e care e mai bun ?.
trebuie să fim obiectivi, chiar dacă noi suntem mamaliciki pentru ei, iar ei pentru noi castraveţari.

în analiza voastră trebuie să ţineţi cont că: ei sunt un band, noi avem suflet, ei au versuri, dar n-au voce. al nostru e treaz, ai lor sunt băuţi. mai inventaţi şi alte criterii.

noile logo-uri pentru pepsi

primul panou cu noul logo pepsi l-am văzut în bucureşti pe 30 decembrie. de-acum îl găseşti peste tot. inclusiv pe sticle. tendinţa minimalistă, îmbrăţişată şi de coca-cola, se vede şi în noile logo-uri pepsi. trebuie să fie frustrant să fii mereu pe locul 2. în filmul the invention of lying sloganul coca-cola era it’s famous, iar al pepsi era when they don’t have coke.

am fost la avatar imediat după Crăciun. şi nu oriunde, ci la imax. uitându-mă la ecranul de 26 18 de metri înălţime şi 37 22 lăţime mă simţeam ca la baraju’ vidraru. cu ochelarii pe ochi am îndurat cele 2 ore juma’ de avatar.
am aşteptat să scriu post-ul ăsta până azi, că tot vine lumea la muncă şi nu are ce face.

deci, de ce avatar e un film prost ?