jjgonzales

unii deja stiu, altii or sa afle. urmatoarea senzatie dupa facebook, twitter o sa fie lockerz.com. lockerz.com e un portal web care, teoretic, vrea sa-si conecteze membrii prin continut, comunitati si e-commerce. important e ca inca nu a fost lansat oficial, lucru care trebuie sa se intample in toamna asta. deci mai e putin.

ca sa vina cat mai mult popor, lockerz.com e exclusivist; nu poti sa te inregistrezi decat pe baza de invitatie. odata inregistrat te-apuci sa strangi puncte (la ei le zice PTZ). momentan, faci puncte cand te loghezi (o data pe zi) si raspunzand zilnic la o intrebare amarata de genul care cantec te defineste ? sau unde iti place sa iesi in oras ?.

azi e ziua mea. nimic altceva decat inca un pas spre moarte. mie nu-mi place cand e ziua mea pentru ca, involuntar, trec in retrospectiva ceea ce (mi) s-a intamplat timp de un an. acelasi lucru il fac si de revelion. singura diferenta e ca de revelion am bani si nu platesc doar eu bautura. de ziua mea, aproape niciodata nu am. nici anul asta nu face o exceptie.
si toti se-asteapta sa ii scot la o bere, sa bem, sa radem, sa povestim lucruri. berea o bem oricum, dar prefer sa beau de ziua altuia. cel mai mult imi place sa beau fara vreun motiv special. cele mai ca lumea seri cu bere sunt alea care nu anuntau nimic la inceputul lor. niciodata cand ai asteptari ceea ce se intampla nu se ridica la nivelul lor. daca totusi se-ntampla, inseamna ca ai asteptari foarte mici. dar asteptarile mici nu sunt de fapt asteptari.

de joia trecuta m-au pus astia ‘sef de proiect’ la munca. urmarea: m-au muncit ca pe un caine de-atunci si pana azi, inclusiv in uikend. consecinta urmatoare a fost sa-mi bag … lucruri. ieri mi-a dat un coleg de munca un link cu testul asta de la google.
pe un hol de la MIT se gasea un banner cu mesajul din poza. pana pe 21 septembrie s-ar sti ca n-ar fi niciun istet care sa descifreze codul. decodificand mesajul ar trebui sa dai peste un numar de telefon de la google jobs. suni si esti al lor.
aseara, in timp ce munceam eu de zor, pe la 00 si ceva s-a luat lumina. noroc ca aveam enuntul problemei la mine, printat. am mers cu chiritza in bucatarie si la lumina unei lumanari parfumate am incercat s-o rezolvam. chiritza e istet de felu’ lui; acum doua seri a rezolvat un puzzle 3d, la care trebuie sa eliberezi un cerc rosu (asta a rezolvat).

aseara m-am retras la mine in camera ofticat; chiritza a ghicit cand o sa faca break Federer si Djokovic in primul set si m-a vaduvit de 50 de ron.
cu gandul la banii pierduti zappam sa dau de meciul de tenis sa-l vad in liniste, fara pericolul de a mai pierde ceva. si, ajungand la otv, m-am oprit. am citit pe banda galbena ca pot castiga o masina rosie… ca focul sa-mi surada norocul si poate-l fac pe chiritza ! apoi am inteles ca era vorba de un scandal.
datele problemei se reduc la un cod de participare (de pe o sticla de alcool) care, din motive de prostie, nu e mascat in niciun fel; il poti citi la fel de usor cum citesti ingredientele de pe ambalaj (vezi poza 1). din acest motiv, dand o tura prin super, hyper, mini sau simplu, market, poti teoretic sa ‘furi’ gramada de coduri de participare pe care sa le trimiti prin sms.
nu dai bani pe sticla si trimiti codul de pe ea = inselatorie. si se-ntampla doua lucruri:

eu n-am regizori preferati. la fel cum nu am nici formatii sau cantareti preferati. imi plac in schimb anumite melodii si anumite filme. si pentru ca intotdeauna exista o exceptie, in cazul regizorilor exceptia e tarantino. cui i-a placut reservoir dogs, pulp fiction, four rooms, kill bill sau death proof sa nu faca nimic !
un film il apreciezi indeosebi pentru ca prezinta un lucru, un om, un moment, intr-un mod la care tu nu te-ai gandit pana atunci. tarantino are meritul ca nu ofera aceeasi portie cinematografica ca majoritatea. ultima lui reteta se numeste inglorious basterds. pentru promovarea filmului a fost rugat de reteaua sky movies sa prezinte un top 20 al fimelor preferate. pentru ca nu a vrut sa faca un top all-time, a ales sa enumere doar filmele din ultimii 17 ani, de cand a devenit si el regizor.
daca primul loc e atribuit clar unui singur film, restul sunt listate in ordine alfabetica. preferatul lui tarantino e Battle Royale, in traducere japoneza Batoru Rowaiaru. e un film care se merita vazut !

in fiecare joi ma suna un amic care ma-ntreaba ce fac ziua urmatoare si daca nu bagam un expirat. lui ii place extrem de mult acolo pentru ca toate pustoaicele ii cad in plasa dupa o replica oarecare, dar spontana si de cele mai multe ori potrivita.
vinerea trecuta a trebuit sa trecem si p’acolo. dupa un periplu cu un metrou care a mers cu o viteza de o statie la 30 de minute, ne-am intalnit cu alti 2 prieteni, printre care si chiritza.
am ajuns in expirat. ne-am luat niste beri si am jucat si un foosball, la care am luat-o pe coaja ca de obicei. niciodata nu am jucat perfect treaz, nu ca ar fi contat vreun pic, dar vreau sa precizez acest fapt.
prin multimea de dom’soare se regasea si o bruneta cu parul lung, buna rau. avea niste pantalonasi scurti de blugi, un top alb fara umeri, fara bretele (ca nu stiu cum sa zic altfel. ca tipa din imagine), si, desi era inaltuta, avea in picioare niste senile aka sandale cu talpa ortopedica.

cand eram mic aveam acasa cartea Motanul incaltat de Charles Perrault. o aveam si in engleza. aia in romana avea coperta galbena, cealalta era rosie. si-mi placea sa lecturez in acelasi timp din ambele, incercand sa invat si engleza. ceva, ceva, tot am invatat.

cand eram mai mare am tot intalnit situatii in care as fi vrut sa imortalizez ceva ce-am vazut. pe scurt, sa fac o poza. eu nu fac parte din randul celor cu telefoane dotate cu nshpe megapixeli, mp3 player. dar tare mi-as fi dorit ca in momentele alea sa am si eu posibilitatea sa fac o poza sau un filmulet.

ieri, cand am deschis usa liftului, cele doua amintiri aveau sa se contopeasca intr-una noua. in coltul liftului era chiar un motan, incaltat, neviu. era o papusa. un motan alb cu doua cioturi in loc de maini/labute, lovit peste fata, prafuit, cu mustatile incolacite, ochii bulbucati. era ori un motan zombie, ori unu’ drogat rau care nu a mai reusit sa ajunga pana in casa si a picat lat, in lift.

am fost azi la La mama (cel de langa Ateneul Roman) impreuna cu niste oameni sa mancam ceva. am vrut sa profitam de noua oferta: 2 bonuri = 1 meniu care include o ciorba, o garnitura pe langa o mancare si o salata. echitabil, pentru ca mancarea e buna cateodata.

problema a aparut cand chelnerita ne-a precizat ca trebuie doar doua bonuri de persoana. eu nu intelegeam de ce; cand ma duc in cora azvarl cu zeci de bonuri, ale mele, ale altora. cumpar detergent, deodorant, saci de gunoi, bere. cateodata si alimente. de ce la mama naibilor ma obliga ea sa folosesc doar doua bonuri ? daca vreau sa mananc mai mult ca tot am luat azi bonurile ? poate vreau sa scot la o ciorba o gagica. ce fac ? o pun sa vina cu bonurile d’acasa ? cica da…

“Legea prevede ca fiecare persoana care primeste tichete de masa sa achizitioneze produse alimentare in valoare de maxim 2 tichete pe zi.” presupun ca legea se bazeaza pe onestitatea cetateanului si/sau profesionalismul chelneritelor de la La mama, asta de langa Ateneu, sa nu manance careva in afara legii.