jjgonzales

totu' e mai în faţă şi pe dreapta…

de ce să nu-ţi iei bicicletă să mergi prin Bucureşti

1 October, 2014 — , ,

sursa bicicletei

aproape de fiecare dată când ies din casă mă urc pe bicicletă. şi asta se întâmplă de mai bine de doi ani. în tot timpul ăsta am văzut Bucureştiul de pe bicicletă. şi sunt din ce în ce mai convins că, dacă vrei să-ţi cumperi o bicicletă pentru a te deplasa dintr-un loc în altul prin Bucureşti, e cea mai proastă decizie pe care ai putea s-o iei!

oraşul ăsta are un principiu vizibil doar în trafic: nimeni nu te vrea biciclist!
când zic nimeni, evident exagerez. sunt totuşi câteva zeci de oameni care vor mai mulţi biciclişti într-o capitală sufocată de maşini. majoritatea încă nu!

şoferii nu te vor. asta e deja acceptată. dar nici alţi biciclişti nu te vor. pare paradoxal, dar nu e.

biciclistul bucureştean ce face? nu stă niciodată la semafor când e roşu dacă are timp să se bage. nu opreşte în intersecţii în zona marcajelor de pe asfalt, pentru că trebuie să pornească înainte de a se face verde. merge pe trotuare de fiecare dată când se plictiseşte să aştepte după maşini. traversează trecerea de pietoni tot pe bicicletă. nu foloseşte mâinile să-ţi arate în ce direcţie vrea să meargă. înjură şi mai dă dosuri de palme în maşinile care poate i-au făcut ceva. are două căşti înfipte în urechi ca să nu audă chiar nimic din ce se-ntâmplă în jur. dacă e noapte, nu are sens să poarte lumini că strică feng shui-ul biclei. merge pe contrasens, că e mai scurt. şi, cel mai mişto, nu e atent deloc la alţi biciclişti.

în trafic, biciclistul bucureştean e un legislator individual. cine naiba l-ar vrea p’ăsta pe şosea?

mai mult… biciclistul bucureştean nu e în stare să se gândească la consecinţe. nu realizează că, dacă se comportă ca un ţăran în trafic, şoferii o să rămână veşnic inamicii transportului pe două roţi. vrea să-şi revendice drepturile, dar nu e în stare să ofere respect. cuvântul ăsta e şters din mintea lui când dă la pedale.

biciclistul bucureştean nu se gândeşte decât la el. el se descurcă, el poate să croşeteze printre maşini, indiferent de câte benzi sunt pe sens. el crede că nu deranjează pe nimeni, că e bun. logica asta o au şi suficient de mulţi şoferi.

biciclistul bucureştean e în competiţie cu şoferii. trebuie să plece el primul de la stop. dacă are cu două roţi mai puţin poate să tragă de ghidon fără se asigure, că ăla din spate trebuie să-l vadă şi să-l protejeze.

eu, când mă uit la bicicliştul bucureştean, văd doar motive pentru care nu are sens să-ţi iei o bicicletă în Bucureşti. indiferent cine eşti, când mergi pe două roţi, toţi te văd ca pe biciclistul bucureştean.

astăzi, biciclistul bucureştean nu merită piste de biciclete. singurii care merită sunt ăia care încă nu pedalează prin Bucureşti. dar, până când biciclistul bucureştean nu va beneficia de respect, nu vor fi nici motive pentru ca un oraş să construiască o infrastructură pentru două roţi.

singurul mod prin care poţi avea parte de respect e să-l oferi în primul rând tu. pentru biciclistul bucureştean înseamnă să stea la roşu, să nu mai meargă pe trotuare, să aibă lumini, să nu meargă cu căşti în urechi, să semnalizeze, … toate lucrurile de bun-simţ pe care le poate citi şi în ghidul biciclistului.

până atunci, dacă tu nu eşti biciclist bucureştean, o să te cerţi cu şoferii care văd în tine doar un biciclist bucureştean. o să fii claxonat de la jumătate de metru de şoferii care văd în tine doar un biciclist bucureştean. o să stai la roşu, chiar dacă faci dreapta, în timp ce biciclistul bucureştean o să treacă instant pe lângă tine. o să-ţi cumperi baterii pentru lumini că, dacă le foloseşti, trebuie schimbate. partea proastă e că îţi place în continuare să mergi pe două roţi.

p.s. am scris rândurile astea după o “conversaţie” cu un şofer care era să mă arunce în maşinile parcate pe trotuar (dacă nu aveam noroc şi un pic de reacţie la momentul oportun). el zâmbea, râdea şi-mi făcea cu ochiul. îmi venea să-l calc pe cap, dar nu am făcut nimic. după ce m-am liniştit mi-am dat seama, din nou, că el vedea în mine biciclistul bucureştean care merge pe două roţi la fel cum merge el pe patru.

  • What do you think?

    Name*

    Email*

    WWW

    Submit comment