jjgonzales

totu' e mai în faţă şi pe dreapta…

excepţia care infirmă regula

9 January, 2013 — , , , , , , , ,

multe din conversaţiile pe care le avem, online sau offline, nu sunt la unison. majoritatea chiar presupun puncte de vedere diferite însoţite de argumente. dar sunt destul de multe care au singurul rol de a enerva. sunt însoţite de comentarii distructive şi mult prea rar discuţiile sunt constructive.

unora nu le place facebook-ul. unii nici nu au cont din diverse motive. eu încă îl păstrez pentru că cei 500 şi ceva de prieteni de pe facebook sunt deştepţi. nu sunt toţi prieteni şi în viaţa offline, dar mai toţi dau câte un link cu ceva care merită citit sau văzut. de cele mai multe ori post-ează ceva pentru alţii. nu (doar) pentru ei! d’asta le mulţumesc. pentru că uneori îmi completează în minte bucăţi cu informaţie pe care singur aş fi găsit-o mai greu sau pur şi simplu o ratam. rândurile de mai jos pornesc de la un astfel de link.

3 întrebări cu români

românii sunt sau nu sunt pe facebook? românii sunt online? românii piratează filme? la ultimele două întrebări, probabil răspunzi cu da. la prima, pentru că am purtat un mic discurs mai sus, ai răspunde cu depinde sau cu unii da, alţii nu. mă leg de asta pentru că am văzut un link pus de Cătălin C. cu un articol de Pleşu despre cuvinte în derivă, ca urmare a unui alt articol scris de altcineva. făcând abstracţie de acest lanţ de informare, unul dintre aceste cuvinte era românii.

dacă nu aţi avut curiozitatea de a citi tot articolul…

[..] despre folosirea abuzivă a generalizărilor în presa şi vorbirea curentă. O victimă constantă a acestui prost obicei este cuvîntul “românii”. Autoarea observa, pe bună dreptate, că numărul real al celor invocaţi nu are, de regulă, nici o legătură cu categoria pe care o reprezintă. O manifestare stradală cuprinzînd între 50 şi 1000 de inşi e anunţată ca protest al “românilor”. Un rating de 2,2% pare suficient pentru a îndreptăţi formula: “Românii au stat cu ochii pe Antena 3.

puterea contraexemplului

nu ştiu exact câţi se uită la ştiri sau la emisiuni tv şi apoi emit ipoteze în conversaţii despre ce-au văzut, făcând referire la aceiaşi români. eu o fac destul de des. şi ca hobby, şi pe la birou. discuţiile despre români sunt întotdeauna contradictorii. toţi se pricep la români, toţi cunoaştem români. mama dreacu’, eşti român! nu poate altcineva să-ţi zică ce fac sau nu fac, ce le place sau urăsc românii.

dacă e să ne gândim la un workshop digital, acilişea, propun să ne gândim la o idee de business pe care aţi putea să-l începeţi de mâine. e un trend printre români (apreciaţi aluzia fină) să-şi înceapă business-uri proprii. fac un site, deschid un magazin, cumpără şi vând ceva. mai uzual printre români cred totuşi că e trend-ul să-ţi vină idei de business. şi să le discuţi cu prietenii. toţi cred că avem măcar 2-3 idei de business pe care le-am pune în aplicare dacă am avea banii! revenind la idee, tu crezi că ideea ta e pentru români. asta până când o discuţi cu altcineva care te învaţă cum ideea ta nu funcţionează la români. şi are şi o grămadă de exemple să-ţi demonstreze asta.

Schopenhauer, cică, a făcut el la un moment dat o listă cu 38 de stratageme pentru a ieşi câştigător într-o polemică. dacă ajungeţi la punctul 25, o să citiţi ceva de care sigur v-aţi folosit, fără să fiţi neapărat conştienţi de asta. o las în engleză, că pare mai doct.

If your opponent is making a generalization, find an instance to the contrary. Only one valid contradiciton is needed to overthrow the opponent’s proposition.

dacă ideea ta era să faci un film despre comunism, un argument contra ar fi fost că românii s-au săturat de comunism şi nu vor să mai aibă de-a face cu el. dacă vrei să deschizi o covrigărie cu un fel de covrigi care au caşcaval, românii nu mănâncă caşcaval cu pâine, ci brânză. dacă vrei să deschizi un club cu muzică, pauză… brusc, ce fel de muzică vrei să pui în clubul tău? dintr-o dată, românii sunt şi români cu bumţi-bumţi, şi români cu evergreen-uri, şi români cu manele.

teoria mulţimilor

când vorbeşti despre un domeniu despre care ştii câte ceva, începi să analizezi altfel problema. ştii că nu totul e omogen. ştii că există oameni cu preferinţe şi afinităţi diferite. exemplul cu muzica sper că e cel mai reprezentativ pentru faptul că discuţia se schimbă dint-o polemică în care unul crează şi altul distruge într-una bazată pe lupta dintre alternative. companionul tău are propriul punct de vedere pe care îl va susţine. totuşi, în cele din urmă, se va ajunge tot la construcţii care explică de ce varianta ăluilalt nu merge, în loc să se insiste pe care e mai bună.

exemplu de diagramă Venn – © tripletswithissues

noroc că există teoria mulţimilor, varianta bazată pe infinitul potenţial. adică, noi nu avem de-a face cu mulţimi infinite, că românii sunt vreo 19 milioane. avem mulţimi finite, deci putem să ne bazăm pe percepţia obişnuită că întregul e mai mare decât partea. pentru că românii sunt de mai multe feluri, putem să ne gândim la ei chiar şi cu diagrame Venn când purtăm o discuţie. luăm un pix şi-o foaie şi stabilim că românii mei sunt ăştia din cerculeţul ăsta. restul nu mă interesează când folosesc termenul de români!

să mă contrazic şi singur

recunosc, mie-mi plac discuţiile în contradictoriu. pe facebook, motto-ul meu e un citat al lui Truman care zicea că dacă nu poţi să-i convingi, confuzionează-i. dar îmi plac doar atâta timp cât persoana cu care vorbesc vede în asta un proces de a testa variante, de a găsi argumente, de a despica firul în patru până când fiecare e convins de ceva. nu trebuie să fie convinşi de acelaşi lucru, dar trebuie să înţeleagă perspective. în realitate, nimic care nu e matematic nu are doar două stări. are în schimb mai multe. unele mai bune pentru ceva, altele mai bune pentru altceva. clasificarea lor se poate face numai după ce au fost încercate toate.

  • What do you think?

    Name*

    Email*

    WWW

    Submit comment

comments

zic că ai o logică curată, sănătoasă aşa cum ştiam deja asta.

ana

6 February, 2013

ai tu o capacitate de înţelegere mai bună 🙂

jjgonzales

6 February, 2013