când am ajuns azi la muncă era îngrămădeală mare la un birou. lumea se uita cu uimire şi încântare la un display de dulciuri. nu erau orice fel de dulciuri, ci d’alea chinezeşti. toate. şi multe. era ca şi când unu’ a jefuit o tarabă din gara de la rosario în drum spre bucureşti. ceva în genul suporterilor stelişti în drum spre Târgu-Jiu, dar în aceeaşi gară.

unu’ a zis că poate sunt ajutoare. n-are cum; dacă erau ajutoare, trebuia să fie şi un briceag, lanternă şi un ursuleţ care scoate sunete. dar fără tricouri cu mike sau bascheţi adibas, ca alea sunt branduri serioase.

pe ambalajul uneia dintre delicatese erau şi câteva instrucţiuni. cele mai utile erau:
Validity period: 6 moths
Keep the method: room temperature
Edible method: Kaifeng is the food

flămânzi, zgârciţi, retrăind amintiri din vremea tinereţii, unii au dat iama-n ele, ignorând instrucţiunile.

întotdeauna trebuie să citeşti bine ce scrie pe ambalaj. instrucţiunile sunt esenţiale pentru o experienţă de calitate. eu mă gândesc cu teamă că atunci când o să-mi cumpăr şi eu un volvo, o să vreau să schimb o supapă şi o să trebuiască să keep the method. ce fac ? eu deja îmi făceam antrenamentu’ la ikea. am şi câteva imbusuri ale mele. merg la orice pat sau noptieră.