eu am obiceiu’ să fiu nemulţumit de prea multe lucruri, mai ales de alegerile pe care le fac, dar şi de pasivitatea mea. din când în când, stau şi mă uit la oamenii din jur, încercând să înţeleg de ce unii sunt fericiţi. eu, în locul lor, nu aş fi. cum îşi construieşte un om setul de valori, cum ştie să definească ce contează cel mai mult pentru el ?

eu n-am habar.

important e să găseşti exemple care au cât de cât semnificaţie pentru tine şi să împrumuţi ce se poate, dacă se poate. filmuleţu’ ăsta are şanse să fie un exemplu bun, chiar dacă nu e un film extraordinar. meritu’ lui e că te face să te gândeşti un pic. asta numai dacă ai cu ce.

legat de gânditu’ prea mult, am citit acum mai mulţi ani o carte bună. în română îi zice m-am hotărât să devin prost. titlul original era comment je suis devenu stupide. indiferent de limbă, cartea a fost scrisă de Martin Page. ea prezintă viaţa unui tip care observă că singura lui şansă de a fi fericit e să devină prost. doar aşa poate găsi şi el satisfacţie în ceva. aşteptări mici, satisfacţie mare.
deşi mai frumos ar fi s-o citeşti pe budă, există şi varianta digitală pentru cei care au ipad sau kindle sau nu. uite aici.

ca o concluzie personală, dacă te poţi bucura de orice, nu eşti în stare să te bucuri de nimic. tre’ mai întâi să experimentezi un sentiment de regret ca să poţi aprecia ceva. părerea mea…