izmană sau trening

ca orice om care nu îşi extrage proteinele din energia solară, ci din mâncare, la prânz mă duc la unul dintre cele câteva restaurante să mănânc ceva. într-o zi mai friguroasă, ca asta de azi, la masa de lângă s-au oprit picioarele din poză. nimic special la blugi. până când au scos la iveală un alt material care se găseşte de obicei pe piciorul unui bărbat. numai că de data asta era vorba de nişte pantaloni de trening sub nişte blugi.
mai mult decât atât, pantalonii de trening erau cu şnur la nivelul gleznelor, ca nu cumva să te tragă frigu’.

când eram mic, refuzam să port izmene. mai ales când am fost nevoit să-mi fac vaccin în picior. toţi ne-am dat pantalonii jos. mie-mi place să cred că în ziua aia nu aveam izmene pe mine.
mai târziu, când aş fi vrut o pereche de izmene, nu mai aveam de unde. cred că prin asta a trecut şi omu’ ăsta. numai că el a ales nişte pantaloni de trening, posibil flauşaţi. cald şi bine sigur îi era. am fost invidios.


somnu’ dinainte de muncă

pentru că nu am ce face, dimineaţa mă duc la muncă. am căştile pe urechi şi dacă nu e miercuri să am caţavencu să-l citesc (mai nou, joia e kamikaze) mă uit la oameni. în imaginea din faţă putem observa două reprezentate a două categorii diferite de vârstă, care împărtăşesc aceaşi pasiune. somnul.
o fi fost somnul de frumuseţe dinainte de muncă ? sau doar un somn ? important e că dom’şoara s-a asigurat că nu o trage curentul. o geacă impresionantă de altfel. în timp ce doamna mai în vârstă are avantajul experienţei, alegându-şi un loc flancat de geaca respectiva.

dar alt lucru vreau să scot în evidenţă. faptul că am învăţat să scot sunetul de la telefon atunci când face poze. într-o altă tentativă am atras atenţia asupra mea în timp ce voiam să fac poză la un miel pe care-l căra o tipă în geantă. mielu’ era viu.
şi în al doilea rând, telefonu’ face poze bune şi fără bliţ. da’ nu tot timpu’.

  1. programul meu zilnic
  2. crima din canalizare
  3. amintiri din trafic
  4. telefonu’ nu mai sună… nici măcar în amintire