apa plată e de bază

te uiţi la poza asta şi nu înţelegi care e şpilu’ ? nu se citeşte presa, nici nu se vandalizează vreo maşină. e doar o vopsitorie ad-hoc. băiatu’ din imagine e Cristi. nu ne cunoaştem aproape deloc; au mai fost câteva petreceri la care am ajuns amândoi şi ne ceream reciproc sticla de vodcă sau ne întrebam dacă e cineva în budă. şi pentru că avem prieteni comuni am dat peste site-ul lui (linku’ o s-apară mai târziu).

site-ul are momentan doar o poveste. tocmai pentru povestea asta am considerat că trebuie să zic şi eu ceva.

într-unul din rânduri (nici primul, nici al doilea) voiam să scriu pentru că am descoperit un profesor universitar care a făcut ceva pentru un fost student, contrar trendului de care vorbeam în cadrul proiectului meu de comunicare neconvenţională. în celălalt rând, pentru că ceea ce a făcut Cristi e un exemplu din care noi, ăştia de-o seamă cu el, ar trebui să ne inspirăm.

aşea deci…
în 2009, Cristi a sărit prin geamul lateral al unei maşini care a făcut vreo 4 tumbe. un genunchi f*tut şi câteva cicatrice pentru gagici. atunci şi-a dat seama că nu prea e timp de pierdut şi că ar fi bine să facă ceea ce îi oferă plăcere şi satisfacţie. Cristi vrea să alerge cu-o maşină la raliuri. pentru că ta’so nu i-a dat grămezi de bani, a luat o vechitură nemţească cu 300 de euroi. a vorbit cu profesorul de care ziceam, Gigel Paraschiv, care e decanul Facultăţii de Ingineria Sistemelor Biotehnice. el l-a ajutat şi i-a pus la dispoziţie o hală. domnu’ Gigel, vă dau o bere când ne’om întâlni !

în hala aia, Cristi a mai luat o maşinuţă de la Vâlcea (‘ai Oltchim !) şi s-a pus pe treabă. timp de 12 luni, dintre care 8 a fost şi angajat, a stat şi prestat la viitoarea lui maşină, ajutat de încă doi preteni. ziua muncă la job, de la 17 până seara târziu, munca la maşină. neştiind prea multe lucruri, a citit, învăţat, încercat, reuşit. da’ şi ce frumos când la final e gata !

după un an, maşina era gata. vopsită şi cu numele lui pe ea. (toate detaliile se pot citi pe site-ul lui)

uikendu’ ăsta e prima etapă din Campionatul Naţional de Viteză în Coastă. ce căc*t e în Coastă, nu ştiu ! să mă lămurească careva ! totuşi, e vorba de un raliu care se desfăşoară numai pe asfalt. nu ai nevoie de copilot. poţi să ai şi monopost dacă vrei. chestia e că viteza asta în coastă e cea mai accesibilă din punct de vedere financiar. în plus, e primul pas pe care tre’ să-l facă un pilot debutant. Cristi va participa cu numărul 410, într-un Audi 80. baftă, mă !


vruuuummmm

pentru că maşina e mare şi are loc de stickere, o sponsorizare nu strică. aşa că, dacă aveţi bani de dat, acum aveţi şi cui. pentru gestul vostru, pe lângă sticker, zic şi eu ceva de bine despre voi !

în încheiere, mai zic vreo două lucruri. unu’ e pentru toţi pretenii mei şi ăilalţi pe care nu-i cunosc, care discută la bere detalii tehnice despre maşinile lor, neavând de fapt habar despre ce căc*t vorbesc. uitaţi-vă, bă, la ăsta !
ălalt lucru, nu trebuie să sari prin geam ca să faci ce-ţi place. era vorba aia veche cu oamenii normali învaţă din greşelile lor. oamenii cu cap învaţă din greşelile altora. nu tre’ să fim aproape de moarte ca să ne urnim curu’ obosit să prestăm socoteli !

povestea întreagă poate fi citită pe siruti.ro. sunt şi poze cu evoluţia, bujie cu suspensie, a titiului.