am dat peste filmuleţu’ ăsta de mai sus şi mi-am adus aminte de o întâmplare, de fapt de o filozofie din copilărie.

pe la 14 ani mergeam cu un preten către o sală de jocuri. pe vremea aia doar acolo puteai să joci nfs3, worldcup 98, carmageddon, quake3 şi alte minunăţii. pentru mIRC, asl/pls era altă sală. oricum… pe drum îmi povesteşte el despre o puştoaică de la sală. cu o siguranţă în voce, care nu putea să exprime decât certitudine, îmi zice că ea îl place. ea era simpatică, noi nu prea. mai ales el :P . foarte nesigur şi contrariat îl întreb de unde ştie. am văzut eu cum se uită ea la mine !.
au trecut ani şi am ajuns să mă refer la impresia asta, că o gagică te place, cu următoarele cuvinte: sindromul Petre.

de multe ori se-ntâmplă ca o gagică să se uite un pic mai insistent la tine. să-şi treacă mâna prin păr. să râdă la o glumă mai puţin reuşită de-a ta. să te-atingă în timp ce vorbeşte cu tine. să-şi treacă mâna prin păr în timp ce se uită la tine. să-ţi zâmbească.
în momente ca astea tre’ mai întâi să te asiguri că nu e altcineva în spatele tău cu şanse mai mari să fie vizat de acţiunile ei. dacă nu e nimeni, înseamnă că avem de-a face cu sindromul Petre. chiar dacă face toate lucrurile alea, nu înseamnă că te place ! cel puţin, aşa credeam noi…

au mai trecut ani şi am descoperit că femeile sunt mai proaste puţin creative decât credeam. puţine sunt alea care ştiu să exprime atracţia faţă de un bărbat într-un mod, dacă nu autentic, măcar mai direct. de fapt, gesturile alea enumerate mai sus constituie arsenalul de bază pe care îl are o femeie pentru a-ţi da de ştire că te place. dacă eşti prost şi aştepţi mai multe, ca ăla din filmuleţ, trece la altu’.

sindromul Petre e real. numai că el nu reprezintă faptul că tu îţi imaginezi lucruri, ci semnelează faptul că ai o putere de observaţie bunicică. odată declanşat sindromul, trebuie să acţionezi până când nu se închide fereastra de oportunitate. evident, asta dacă-ţi place şi ţie de ea.

eu aici vreau să schimbăm ceva. pentru că femeile (aproape) întotdeauna sunt şoricelul şi tu trebuie să-ţi dai silinţa, iar ele acceptul final, a venit vremea în care trebuie să mai alterneze şi rolurile. aşa că, data viitoare când experimentaţi sindromul Petre daţi o replică de aceeaşi natură, chiar dacă nu vă place şi nu vreţi nimic de la ea. ea-şi trece mâna prin păr uitându-se la tine când sunteţi la bar, tu îi cumperi un cocktail pe care i-l dă barmanul, care te arată cu deştu’. zâmbeşti şi aştepţi. dacă ea îţi zâmbeşte pe ringul de dans, evident o dansezi şi o învârţi un pic. la sfârşit, pleci să-ţi mai iei o bere şi nu te mai întorci.

tre’ să lăsăm mingea la ele în teren. să vedem dacă ele ştiu să atace ! la campionatu’ mondial Spania s-a chinuit întruna în faţa unor defensive betonate, care jucau numai pe contraatac în cazul bun sau bubuiau mingea. eu zic că ne-am săturat de posesie. ia să le-aruncăm balonul la ele în teren să vedem dacă sunt în stare să lege două pase. tre’ să profităm de faptul că în preajma femeilor care nu ne plac suntem mai siguri pe noi şi să le confuzionăm. să se ducă câte două la toaletă, să scoată din genţi manualul de flirt, să de la pagina de întrebări şi răspunsuri şi să nu găsească nimic. ce or să facă atunci ? nimic. dar o să zică mai departe şi, ca un virus, în câteva luni or să ştie toate că nu mai e la fel.

când o să găsesc pe net sindromul Maricica, înseamnă că am reuşit !