aventura mea cu ţigările continuă. dacă timp de 5 zile consecutive şi încă vreo 2-3 am încercat şi reuşit să mă abţin să nu fumez, într-un final m-am decis că încă nu e vremea mea. stres, cuţite mă doboară-ncet, vorba unui cântec. ţigara încă e o alinare plăcută.
iniţial am vrut să renunţ nu doar datorită acelei promisiuni pe care mi-am făcut-o acum multă vreme, când încă aveam speranţe, ci pentru a motiva pe altcineva. această schemă elaborată de sacrificiu calculat a funcţionat la o scală mai mare faţă de ce m-aşteptam. pe lângă persoana pe care o vizasem eu, au mai fost angrenate în această mişcare încă 5, mai mult sau mai puţin datorită mie. partea bună e că trei continuă să nu fumeze de cel puţin 2 săptămâni.
deşi mi-o fost greu şi eram mult prea irascibil şi ciunefutut, am rezistat cu stoicism. au fost şi părţi bune când, la fotbal, am alergat ca la 10 ani pe terenu’ de fotbal din curtea şcolii. fără să gâfâi după al treilea sprint. lipsa tutunului are avantajele ei. nu le zic pentru că oricum nu contează ce zic eu.
până când o să-mi vină şi mie rândul, măcar fumez mai puţin.
- tag-uri: dar nu acum, mă las de fumat, sacrificiu, ţigară
- feed post-uri (RSS)
- feed comentarii (RSS)
totu' e mai în faţă şi pe dreapta...
cutia de bere, felia de pizza, facultatea, un bar, două baruri, cel mai bun prieten, una dintre prietene, bancomatu', birou', chiritză, terenu' de sport, staţia de metrou, linku' către blogu' ăsta, ţigara de după, ţigara dinainte, frigideru', patu', cheia, telefonu', ultimii bani, singurul tricou curat, chiar şi elefantu'. altfel... înseamnă că te uiţi din direcţia greşită !
elefant nefumător
aşteptăm momentul
potrivit ...
vreau şi eu să zic ceva