
când eram tânăr aveam un preten care făcuse rost de o consolă Nintendo. de, preten mi-e şi-acum. şi avea o casetă cu Super Mario World ! dimineaţa, când mă trezeam, mă duceam la el şi jucam apoi toată ziua. el era meseriaş; mânca harta aia pe pâine. la nivelele mai uşoare mai jucam şi eu. cu Luigi, că el era cu Mario. era magic !
pentru că ceea ce e mişto, rămâne mişto şi peste ani, nişte băieţi s-au regândit să readucă la viaţa jocu’. numai că, în loc să-l joci doar cu Mario sau Luigi, ci cu alte 5 personaje celebre ale jocurilor arcade. din cauza asta Luigi a ieşit din peisaj.
dintre cele 5 personaje, fiecare cu skill-urile proprii, puţine îmi sunt familiare. asta pentru că Mario era oricum cel mai tare joc
. dar, să le trecem în revistă:
o chestie demnă de precizat e că aproape toate jocurile astea au devenit o franciză, la fiecare câţiva ani apărând o versiune cu o grafică mai bună şi restu’. ca să fie clar, e cam ce s-a întâmplat cu Prince of Persia, dar la un nivel mai mic.
oricum eu consider că cgiu’ fură mult din farmecul pe care-l aveau iniţial aceste jocuri. parte bună e că acum putem să ne jucăm din nou
. pentru asta, dă click pe poză !
cutia de bere, felia de pizza, facultatea, un bar, două baruri, cel mai bun prieten, una dintre prietene, bancomatu', birou', chiritză, terenu' de sport, staţia de metrou, linku' către blogu' ăsta, ţigara de după, ţigara dinainte, frigideru', patu', cheia, telefonu', ultimii bani, singurul tricou curat, chiar şi elefantu'. altfel... înseamnă că te uiţi din direcţia greşită !
sebi
27 mai 2010, la 15:54
viata ca un joc – un joc trist ….
are domnu' dreptate ?
0
0