dacă nu chiar ireproşabile, sigur cele mai puţin reproşabile servicii

dacă o poză face cât o mie de cuvinte, un drum cu taxiu’ face cât o mie de drumuri cu metrou’. şi nu mă refer aici la faptul că unii şoferi sunt cu *uia şi nu au schimbat să-ţi dea rest, ci doar la acei taximitreşti care au nişte cuvinte pline de înţelepciune pe care sunt dispuşi să le împărtăşească. pentru asta trebuie să mergi şi tu mai mult de 5 kilometri, să se instaureze în maşină un sentiment de confort şi familiaritate reciprocă.
ultimul a fost domnu’ Turcu, care a fost amabil şi mi-a oferit cartea lui de vizită (imaginea de mai sus) pentru că a fost o cursă lungă.

printre ultimii şoferi care m-au învăţat ceva sau m-au fascinat cu altceva, s-au regăsit:

  • ascultătorul de goa trib: cred că aprecia başii mai mult decât chiritză, iar chiritză nu e un om care se uită cu ochi indiferenţi la spectrul de frecvenţe al unui bas.
  • ăla care şi-a bătut nevasta când ea era însărcinată: şi pe ea n-a deranjat-o. mai mult de-atât, ea i-a spus soacrei că bărba’so poate să facă ce vrea cu ea; s-o bată, s-o omoare, că de… dar de-atunci au trecut peste 15 ani şi nu a mai atins-o.
  • domnu’ Turcu: el mi-a împărtăşit din secretele peştilor. nu ăia din apă sau de la alimentară, ci pimp-ii, cum le zice peste ocean. ca să vezi dacă o tipă se pricepe să facă o fela*ie, o pui să încerce mai întâi cu o sticlă de bere. dacă se-aude vreun dinte pe sticlă, jap, o palmă.
  • gambleru’ taximetrist: ăsta vorbea tot timpul la telefon cu alţi fraţi de-ai lui. şi avea mulţi. şi tot ce spunea era legat de câtă lume făcea comenzi în anumite cartiere. exprimarea lui era ceva de genul bă, frate, ce-a băgat astă-seară în balta albă… şi la armenească n-a dat nimic, frate ! acum înţeleg că pentru un taximetrist e foarte greu să aleagă locul în care să campeze în aşteptarea unui client sau a unei comenzi. am devenit nostalgic şi mi-am amintit de serile în care jucam la ruletă, în cazino, sistemul magic bazat pe treimi, care la un moment dat s-a luat la trântă cu statistica şi am pierdut. tot. da’ acum sunt bine. pierd banii în alte locuri. gata.

revenind, dintre cei ce citesc aceste rânduri, unii sunt cunoscători ai fenomenului. fie au profesat, fie au cochetat cu această lume. pentru ei, dar nu numai, o melodie celebră de acum 6-8 ani. audiţie plăcută.

post-uri similare:

  1. pelican cu toba spartă, ce taxi erai odată