jjgonzales

totu' e mai în faţă şi pe dreapta…

unde e locul pistelor de biciclete?

21 March, 2013 — , , , ,

via chestionare-auto.org

am ales imaginea de mai sus pentru că apare într-un chestionar auto pe care îl poţi face pe net. singura diferenţă faţă de un chestionar de acum cel puţin 20 de ani e că arată mai bine; autovehiculele nu mai sunt desenate, ci sunt obiecte 3D render-izate. în cel puţin ultimii 20 de ani bicicletele au fost şi au rămas în acelaşi loc. pe carosabil. sunt pe carosabil în codul rutier de atunci şi de azi, în testele de circulaţie de atunci şi de azi, în lumea reală de atunci şi de azi. logica e simplă, mai puţin pentru Sorin Oprescu.

pistele de biciclete trebuie făcute tot pe carosabil

asta după ce vechile piste, declarate ilegale, au costat fabuloasa sumă de 1 milion EUR pe kilometru (mai detaliat, aici). dar a apărut o problemă. deşi în urmă cu câteva săptămâni, Carmen Dincă, purtătoarea de cuvânt a Administraţiei Străzilor, a declarat pentru hotnews.ro că noile piste vor fi trasate pe carosabil, Sorin de la PMB a schimbat tot ce se vorbise. pe scurt, SO (Sorin Oprescu) a zis asta (nu garantez că mot à mot, dar ideea e clară):

deoarece bucureştenii nu sunt suficient de civilizaţi în trafic […] nu vreau să stau să număr morţii. nu ar fi o problemă dacă ar merge numai adulţii pe pistele de biciclete de pe carosabil, dar ce se întâmplă dacă ele vor fi folosite şi de copii, iar aceştia vor fi accidentaţi?

cine are voie (acum) cu bicicleta pe carosabil?

SO nu ştie probabil nimic din Codul Rutier când vine vorba de biciclişti. punctual, Art. 70 (2) ne spune că pentru a conduce o bicicletă pe drumurile publice, omul trebuie să aibă cel puţin 14 ani. e o vârstă normală având în vedere că americanii pot să conducă maşini de la 16 ani. copiii morţi de care se teme SO nu au ce căuta oricum pe carosabil! e o reglementare care va fi luată în calcul de Legea Bicicliştilor în contextul pistelor de biciclete construite pe carosabil.

evident, unii se gândesc că o lege, o regulă oarecare, nu o să ţină departe copiii de carosabil. dar la fel cum CNA-ul face nişte recomandări pe care un copil le poate ignora, vorbim şi de responsabilitatea părinţilor şi a Poliţiei Române care trebuie să prevină situaţiile extreme. de mentalitatea drobului de sare nu poţi scăpa într-o zi, dar progresul e un exerciţiu de civilizaţie.

eu sunt civilizat, dar voi… nu

dacă recitim citatul, mai putem trage o concluzie simplă. SO nu are încredere în şoferii bucureşteni. porneşte de la premisa că nu sunt suficient de civilizaţi în trafic. mai mult decât atât, îi consideră atât de idioţi încât, chiar dacă acum nu sunt civilizaţi, nu ia în considerare posibilitatea că pot deveni. eu, ca şofer (că am permis), m-aş simţi jignit. şi dacă aş fi exact cum zice SO că sunt, i-aş da o flegmă între ochi. dar n-o fac… nu m-am priceput niciodată să scuip bine.

legat de civilizaţie, citeam săptămâna asta un articol (via Alina B.) cel puţin interesant scris de Vintilă Mihăilescu. intitulat românul altfel… decât toţi ceilalţi români, articolul prezintă rezultatele unei cercetări cu rezultate care se aplică şi în cazul atitudinii lui SO faţă de şoferii bucureşteni – SO se consideră civilizat, dar nu crede că ceilalţi participanţi la traficul din Bucureşti sunt oameni civilizaţi.

subiecţii cercetării erau întrebaţi care sunt valorile lor principale, dar şi cum cred ei că ceilalţi români ar aprecia respectiva listă de valori. “comportament civilizat” se afla în fruntea valorilor personale, în timp ce era plasat doar pe locul 76 în valorile atribuite celorlalţi români, aproape diametral opus.

fiecare român se consideră o persoană civilizată, trăind într-o masă de români necivilizaţi

dacă afirmaţia e valabilă la nivelul întregului popor, atunci ea devine şi mai bine conturată pentru o clasă socială mai importantă. să zicem, cam cum s-ar percepe un primar de capitală europeană faţă de locuitorii oraşului său.

disonanţa socială

termenul ăsta mai sofisticat se referă la situaţia în care normele şi valorile tale se află la o distanţă considerabilă faţă de cele ale societăţii. şi sentimentul e trăit de toată lumea, indiferent de vârstă, sex, bani sau cultură, oricât de mult am vrea unii să credem altfel. supraevalarea eului e normală! problema apare când se depăşesc unele limite. atâta timp cât consideri că lumea din jurul tău nu poate face nicio schimbare în bine, e mai mult decât trist.

bicicliştii din Bucureşti încă speră că bunul-simţ, normalitatea demonstrată în alte oraşe europene, dar şi în Sibiu sau în Râmnicu Vâlcea o să fie îmbrăţişată şi aici. pistele de biciclete sunt doar un prim pas. nu o să fie nimic perfect nici după primii 50 de kilometrii de piste de biciclete pe carosabil, nici după prima sută. dar direcţia sigur e bună dacă vrei un oraş mai verde, mai puţin poluat.

mentalitatea drobului de sare, că orice ai face, tot varianta cea mai nasoală o să se materializeze, nu face decât să menţină status quo-ul.

e nevoie de câţiva oameni la început, de câteva sute un pic mai târziu, de câteva mii sâmbătă, 23 martie 2013. e un prim pas spre o schimbare, schimbare care, dacă se va produce, are rolul de a le stimula şi pe următoarele.

  • What do you think?

    Name*

    Email*

    WWW

    Submit comment